- Dar ce-nseamna casatorie de proba?
- Adica sa ne mutam impreuna inainte de casatorie, ca sa vedem daca ne potrivim la un trai comun. Si daca ne intelegem sa traim impreuna, dupa aceea facem si nunta.
- Pai de ce sa mai dam bani si pe nunta?
Prietena mea a vrut sa afle parerea prietenului ei, pentru articolul nostru. Nu s-a gandit ca va suna chiar asa. Acum ea se gandeste ca proba dinaintea casatoriei de proba ar fi sa verifici cat de importanta este pentru celalalt casatoria in sine... sau daca stie ce inseamna.
- Sunt dezamagita. Daca ma intrebi pe mine, casatoria de proba e o ineptie. Sunt contra. Casatoria nu este un job pentru care ai 'perioada de proba', e un DA spus pe toate planurile si nu se anuleaza cand nu mai este ok. Nu poti face o fisa de evaluare dupa o 'perioada' si sa vezi daca va 'angajati' amandoi pe o perioada nelimitata.
- Cata radicalitate, dupa o zi de munca plina...
- Si fara munca este aceeasi, in privinta asta...
Casatoria de proba: Nu ai incredere in celalalt si il testezi
Eu sunt contra casatoriei de proba. Era si vorba aceea: "Casatoria de proba, Dumnezeu n-o aproba". Si cred ca daca n-o aproba Dumnezeu, putem gasi noi toate argumentele, ca ceva tot nu va merge bine cu ea. De ce?
Pentru ca, in primul rand, lipseste binecuvantarea si cei doi oameni pornesc la un drum care poate avea mici impedimente, de toata ziua, dar care vor fi mai greu suportate de catre celalalt. Cred ca mai greu iti gasesti pacea in cuplu, daca tu nu ai siguranta aceea in cuplu, increderea deplina in celalalt. Si nu o ai. Daca te-ai mutat impreuna de proba inseamna ca nu ai incredere deplina in celalalt si il testezi. Si daca nici la inceput nu crezi, cand esti indragostit si abia te cunosti, cum ai sa mai crezi mai tarziu, cand vor fi si greutati si ispite?
 |
Si cred ca e o proba falsa aceasta, ce poti sa testezi cand stai impreuna? Potentialul masculin sau feminin, cat e de curat, de ordonat un om, ce obiceiuri are si altele. Dar cred ca altfel vor fi toate acestea cand casatoria a fost una curata, cand cei doi pornesc proaspeti la drum, in forta, cand au tot respectul pentru cel de langa el. Eu cred ca proba e inainte de casatorie, inainte de a te muta impreuna. Atunci ai timp sa-l observi pe celalalt si ai timp sa-i testezi rezistenta.
Si e important in viata unei femei ca un barbat sa fie rezistent, sa nu fie nerabdator, sa se stapaneasca pentru ca in viata femeii apar tot felul de schimbari fizice si psihice, ea devine mama, trebuie sa fie linistita cat e insarcinata, sotul trebuie sa-si dovedeasca dragostea si intelegerea. Dar daca el de la inceput e nerabdator, ce sa mai testezi, despre ce casatorie sa mai vorbesti, decat daca vrei sa-ti faci casa cu necazul...
Si apoi, daca o casatorie de proba nu merge si schimbi partenerul si mai ai o casatorie de proba si poate inca una, cum esti? Pana sa ajungi la adevarata casatorie nici nu-ti mai trebuie si esti si expirat, vei fi si trait momentele importante si nici macar cu drag, caci unde nu este incredere in partener... nu poti sta linistit pe un nisip miscator, nu? (Iulia, 24 de ani)
Casatoria de proba: Situatia este cel putin neobisnuita
La modul: Ne luam? Ne luam. Hai sa vedem daca merge. Adica, ne mutam impreuna, impartim facturi, mancam impreuna, ne luam un catel/ pisica/ hamster/ etc, facem curat impreuna, ca intr-o famlie.
Genul asta de test mi se pare o idee buna din punct de vedere practic, dar cumva, ceva nu suna bine in povestea asta. Ok, pare firesc sa vrei sa probezi inainte. Pentru ca numai asa ii afli comportamente pe care altfel nu le-ai putea vedea: cum se trezeste, care e ritualul ei de dimineata, cum si cat de des simte nevoia sa faca in casa curat, cum se organizeaza sau nu, ce fixuri are, cat de des plange, de-astea. Ce-a invatat acasa, de la ai ei. Sau, cine stie, din relatiile anterioare. Si cum relationeaza cu tine pe un teritoriu comun: daca este dispusa sa imparta lucrurile personale, cum cere lucruri si ce asteptari are de la tine, in cuplu.
 |
Pe de alta parte, cred ca intreaga situatie este cel putin neobisnuita. Ca si cum... ne supunem relatia la un test. Trebuie sa performam. Adica te intrebi "Oare asta vrea sa fac acum, oare ce se asteapta de la mine sa fac?". Amandoi suntem orientati catre "a da cat mai bine" si exista sansa sa nu mai fim in totalitate naturali. Sincer, chiar si fara sa ne dam seama. Eu n-am locuit pe termen lung cu cineva, dar, pe termen scurt, adica ocazional... cam asta se intampla.
Si pe urma, cand ceri pe cineva in casatorie, ar trebui sa fi trecut deja de aceasta testare. Adica, nu accepti un candidat pe un post si abia dupa aceea ii faci evaluarea de performanta: Hai sa vedem, te-am luat, dar esti bun? Nu. Intai testezi si abia dupa aceea ii spui: Ok, esti persoana perfecta pentru asta sau nu.
Asa ca problema este de ordine a evenimentelor. Nu cer in casatorie inainte de a fi convins ca lucrurile vor merge. Nu? Deci si casatoria de proba ar trebuie sa aiba loc inainte de cererea in casatorie si nu dupa aceea. Ok, ne mutam impreuna, vrem sa ne cunoastem mai bine. Daca merge, abia apoi ma las pe genunchi si pun intrebarea. Pentru ca oricum urmeaza perioada de logodna, care mai dureaza si aia o vreme. Deci mai avem timp de razgandire. Daca nu merge, nu merge. Fiecare pe drumul lui. Asadar eu ma mut impreuna cu prietena mea, dar nu constrans de casatorie. Ci ca experiment, mai degraba. (Lucian, 23 de ani)
Casatoria: Nu mai vreau sa fie pe "durata determinata"
Vreau casatorie. Dar nu de proba. M-am saturat sa probez. Am vazut acum trei saptamani un film, Two days in Paris, ti-l recomand cu caldura. Este amuzant si sensibil in acelasi timp si, pentru mine, raspunde bine la perspectiva casatoriei de proba. Sa-ti spun de ce. La un moment dat, July Delpy spune asa:
" Mereu m-a fascinat felul asta in care oamenii pot sa iubeasca nebuneste si apoi sa treaca, brusc, la nimic. Doare si, cand simt ca cineva are de gand sa ma paraseasca, i-o iau inainte si spun eu stop doar ca sa nu aud cuvintele alea. Inca o poveste de dragoste pierduta. Si, cand incep sa cred ca e gata si nu o sa-l mai vad, dam nas in nas unul cu celalalt - el cu noua, eu cu noul. Ne comportam ca si cum nu am fi fost impreuna si ne gandim din ce in ce mai putin unul la celalalt, pana cand ne uitam complet.
E mereu la fel: despartire, relatie noua, despartire, o betie poate, o petrecere, cunosc alt barbat, nu merge si tot asa. Dupa cateva saptamani de singuratate, pornesc iar in cautarea marii iubiri, cred ca in sfarsit am gasit-o, dar se termina la fel ca celelalte. Apoi, vine acel moment in viata cand nu mai poti, nu mai ai chef si nu mai stii cum sa-ti revii dupa o despartire. Si chiar daca acea persoana te enerveaza de zeci de ori pe zi si chiar daca sforaie langa tine dimineta, tot nu poti sa traiesti fara el si sforaitul lui iti devine mai drag decat sarutul altuia."
 |
Mi-a placut la nebunie citatul asta! M-am regasit in el intocmai. Nu stiu cum s-o spun, o spun oricum: simt ca am ajuns la acel moment al vietii mele cand nu mai vreau sa ma prostesc cu fel si fel de alegeri. Mereu ma gandeam sa experimentez si mereu priveam relatiile ca pe ceva temporar, o experienta, care stiam ca se va termina. Ei bine, acum nu mai vreau asta. Am spus-o! Imi doresc sa ma asez la locul meu. Cum suna!
Daca mai investesc si ma mai implic intr-o relatie, nu mai vreau sa fie pe "durata determinata". Nu am nicio certitudine, dar macar sper. Despartirea de prietenul meu... Desi eu am dorit-o si stiu ca a fost o decizie buna, tot a lasat urme, stii? Am stat doi ani impreuna. Si oricat de rationala si justificata este decizia, undeva o simt ca pe un esec, cand investesti sentimente si eforturi in ceva care este "totul" si apoi devine "nothing at all". (Lucretia, 25 de ani)
Casatoria de proba: Am zilnic chef dupa munca sa ii vad fata
Suntem deja casatoriti de proba. Adica ne mutam impreuna luna asta, pentru ca sunt sigur ca ne potrivim si nu are rost sa mai asteptam, daca tot am zis ca ne luam. Acum ne hotaram intre o garsoniera si un apartament. Noi de un an suntem impreuna si destul de hotarati, zic eu. Dar nu ne-am permis pana acum sa ne mutam impreuna, de fapt sa ne mutam din camin. Acum am pus niste bani si pentru zile negre, lucram amandoi si deja ne simtim lipsa unul celuilalt, pentru ca ne vedem seara dupa serviciu si in week-enduri.
 |
Cred ca este momentul potrivit sa incepem traiul in comun: este clar ca ne toleram si suntem ok sa ne asumam micile obiceiuri enervante ale fiecaruia. Ea fumeaza, asta o sa dauneze apartamentului, dar am decis deja ca o sa stea cu fumul numai in bucatarie. Si nu dimineata, cand luam micul dejun, ca nu suport sa inghit fum de tigara. Dimineata fumeaza pe geam sau se trezeste inaintea mea si fumeaza, sa aiba timp sa aeriseasca. In camin, fumeaza pe hol. Daca ne mutam in blocul ala de garsoniere pentru tineri, poate sa fumeze si acolo pe palier, am inteles.
Ideea e ca imi dau seama ca zilnic chiar am chef dupa munca sa ii vad fata. Si mi-e dor de ea. Vine si nunta, dar stai sa ne mai aranjam cu banii, ia-o mai usor. Primul pas, ne mutam impreuna. Daca am asteptari de la traiul comun? Da: sa fie frumos, sa ne intelegem, sa ne bucuram de compania celuilalt indiferent de momentele proaste. Sa ne dam seama ca este bun pasul facut. Si sa stii ca ai pe cineva acasa pe care te poti baza. (George, 27 de ani)
Voi, dragele noastre, ce parere aveti despre casatoria de proba?
