1. De ce iubim barbatii? Pentru ca pot fi sinceri
Barbatii - ca si femeile - sunt adeseori mincinosi. Asa ca ii iubim atunci cand sunt sinceri. De exemplu: Nu mai vreau o legatura si nu vreau sa fiu ipocrit (spune el). Dar ai fost ipocrit, in relatie cu mine? (intreaba ea) Nu. Sper sa nu. (raspunde el) Acest "Sper sa nu"este induiosator. Ti se strecoara pana in inima, pentru ca iti arata firea lui sincera. Atunci cand au de gestionat situatii interpersonale delicate, mai usor le vine barbatului si strutului sa bage capul in pamant. Sa plece de la fata locului sau sa raspunda laconic, contradictoriu, sau prin tacere. Asa ca atunci cand un barbat are puterea si curajul sa ramana in discutie si sa fie sincer, desi se simte inconfortabil, nu se poate sa nu il iubesti. Chiar daca subiectul de discutie abordeaza o tradare sau o despartire. Esti furioasa pe el, poti fi dezamagita, poti fi agresiva.
 |
Dar sinceritatea asumata a unui barbat "prins la colt", care nu incearca sa se strecoare precum soarecele, nu te izbeste ca buldozerul si nu te minte cu nerusinare, ca vulpea, iti inmoaie o parte din inima. Sinceritatea asumata a barbatului ("Nu am fost ipocrit cu tine. Sper ca nu am fost... dar stiu ca pot face asta si ca nu am fost mereu atent sa ma pazesc. Sper totusi ca nu am apucat sa fiu ipocrit cu tine") te ajuta sa il simti in continuare ca pe un prieten si ca pe un om de incredere. Nu dezbatem acum cat de bine iti prind aceste sentimente in situatia data, ci doar constatam: cand un barbat este sincer in mod constient si matur, nu poti decat sa il iubesti!
2. De ce iubim barbatii? Pentru ca sunt sensibili
Barbatii indragostiti devin neasteptat de sensibili, mai ales cei dintr-un "material de calitate". Pot face gesturi, declaratii si sacrificii pe care nu le banuiai, in spatele fatadei de barbat tare cu firea. Atunci cand sunt sensibili, devin autentici si vulnerabili. Pentru asta iubim barbatii. Te surprind prin dezvaluirea unei laturi pe care poate ca o intuiai - si cu siguranta o doreai - dar despre care nu primisesi dovezi. Pana intr-o zi, cand primesti de la el urmatoarele versuri:
"Sunt bun de rupt in bucati /Ca si cand as fi din turta dulce /Desi vremea mea a cam trecut /Si nici copiii nu mai ravnesc la vreo bucata
Mi-au cazut nasturii de zahar /Si dor de-o muscatura imi cam e /Decolorat, doar faramite las in urma /Pe-un raft de pravalie sunt uitat
Dezintegrare e pe ordinea de zi/Doar privitor in apa sunt acum /Nu doare, este bine - ce minciuna /Unde mi-e gandul dus, nici tu nu stii
Infasurat in celofanul plin de praf /Curat pe interior si pregatit cu mult talent /De soare insa ars, cu crapaturi de la rutina /Si expirat, dar nu m-arunca inca nimeni
Asa departe vad intreaga lume /Si-asa de ne-nsemnat si fara vina /Baiatul trist din turta dulce care /Nici creier n-are, doar un amestec de rugina"
3. De ce iubim barbatii? Pentru ca spun lucruri frumoase
Ea: Buna. Imi trimiti, te rog, fotografia in care apar eu, dar netaiata?
El: Sigur. Adica nu-ti plac editarile mele? Bine, te tin minte!
Ea: Ba da, ma arata foarte frumoasa, dar daca tai peisajul din spate, o sa uit pentru care motiv ma bucuram si eram asa de frumoasa.
El: Iertat sa-mi fie, dar frumoasa esti mai tot timpul, pentru cine are ochi sa vada. Iar cand esti si bucuroasa, de fapt stralucesti... Dar sa nu devin siropos.
Ea: Tu o stii pe fata asta? / El: Da, o stiu. / Ea: Iti place de ea? / El: Imi place in masura in care o cunosc. Adica putin. / Ea: Dar de mine iti place? / El: Da, imi place. Dar acest "imi place" nu imi place... Nu prea surprinde cum esti tu pentru mine. / Ea: Zi atunci, in cuvintele tale, cum sunt eu pentru tine. / El: O pasare maiastra in libertate, ce cauta o colivie. / Ea: Nu caut o colivie, caut coroana unui copac... Da, as vrea sa apartin. / El: Inteleg... / Ea: De unde intelegi tu? / El: De ce nu te opresti tu la "inteleg"?... Acum m-am simtit agresat. / Ea: Te imbratisez, lasa, nu te mai simti agresat.
**
Ea: Sa stii ca observatia ta de ieri m-a durut. Acum mi-e un pic frica sa ma apropii de tine. /El: Imi pare rau, sunt destul de abrupt uneori. Ar fi multe de spus... Esentialul: imi pare rau ca ti-am provocat starea asta. Vreau sa ne vedem. Imi esti draga.
**
Ea: Cum iti este? / El: Oficial imi merge bine. / Ea: Si neoficial? Nu-mi zici... / El: Nu-mi este usor sa zic. / Ea: Ce este cu tine? / El: Este nevoia asta care ma face vulnerabil. Nevoia de a nu te simti singur: si nu doar in gand sau traire. De a fi acceptat, de a apartine. Nu suna prea barbateste, nu? De a fi inteles si iubit... Nu stiu daca intelegi...
4. De ce iubim barbatii? Pentru ca sunt transanti
El: Imi pare foarte, foarte bine sa te cunosc. / Ea: Multumesc, dar nu vrei sa ma cunosti... crede-ma. / El: Ba vreau: are ceva? Cat despre crezut, ar fi bine sa lasi pe cineva sa te descopere mai intai. Poate iti faci timp de un ceai candva, daca nu calc peste alte legaturi pe care le-ai avea... Caci daca e cazul, ma conformez.
** El: Asculta emisiunea asta, daca ai rabdare. / Ea: De ce, vrei sa dezbatem asta cand ne intalnim? / El: Nu neaparat. Vroiam sa iti trimit si eu tie ceva, nu doar tu mie. / Ea: Dureaza o ora! Bine, dupa ce o ascult, vine randul tau sa primesti de la mine o emisiune de o ora, sa o urmaresti. / El: Aha, O.K. Deci daca as oferi dragoste, asta as primi inapoi?
El: Te astept la mine daca vrei.
Ea: Cum ar fi sa vin si sa iesim un pic la aer?
El: Din casa nu mai ies. Am tot aerul de care am nevoie si il impart cu tine daca vrei.
**
Ea: Ia lamureste-te si tu si fii sincer cu tine!
El: O.K. Nu vreau sa continui ceva in particular, in grupul nostru comun de prieteni. Pur si simplu mi-am zis mie nu.
Ea: Oare poti sa fii putin mai clar?
El: Nu doresc o legatura cu cineva din grupul nostru.
Ea: O.K. Aveai asta in cap si acum doua luni cand imi adresai complimente si ma sunai sa iesim la ceai?
El: Eu nu sunt un tip prea matur, mai ales emotional. Atunci eram curios. De atunci s-au schimbat anumite lucruri.
5. De ce iubim barbatii? Pentru ca nu merita
O sa intelegeti de indata ce vreau sa spun in subtitlu, pentru ca va citez un preot care suprinde foarte bine dinamica sufletului feminin, al celui masculin si a cuplului. Asadar, cum adica iubim barbatii pentru ca nu merita?
 |
"O femeie, cand iubeste, schimba tinuta, ridica sprancenele, se uita inainte, e luminoasa. Nu poti sa iubesti si sa-ti miroasa gura, nu-i asa? Se schimba ceva in atitudini. Iar Gheorghe vede asta, dar el e parsiv, pentru ca, in timp ce iubirea femeii este absoluta daruire, iubirea babatului este ca ecluza: mai ia o bucatica, mai traieste si el un pic, apoi o mai deschide, mai foloseste putin... ca asta este sistemul scurtcircuitarii adamice. N-ai ce-i face! Si, la un moment dat, fata asta emite, prin toti porii, dragostea ei. Ii zambeste, numai nu-i face cafeaua, supita, ciorbicuta, ii cumpara biletul de film. Altfel spus: "Mai, narodule, hai odata!" Asta, nimic! De ce? Pentru ca iubirea se marturiseste prin cuvinte! Ca narodul sa priceapa, trebuie sa-i scrii cu majuscule: Ma, te iubesc si cand esti prost, ca de aia te iubesc! Este insa valabil si invers.
Spuneti-i celui pe care il iubiti, ca nu pierdeti nimic. Daca nu va iubeste si nu-l intereseaza, va spune: esti libera, nu mai pierde timpul! Si sa stiti ca, intr-o iubire, cel mai pretios element este timpul. Nu pentru ca "timpul inseamna bani", ci pentru ca timpul este ireversibil." (Pr. Constantin Necula)
6. De ce iubim barbatii? Pentru ca le putem apartine
Sufletul femeii este precum marea: o vorba frumoasa aruncata de barbat poate sa pice in gol, dar poate la fel de bine sa prinda tocmai pestisoruul de aur, care sa ii implineasca acestuia toate dorintele sufletesti. Pentru ca femeia este creata sa dea. Sa ofere si sa se ofere. Si daca barbatul doar se "juca" de-a pescarul, dar nu era hotarat, iar cand a prins pestisorul, nu il primeste, atunci el practic a pacalit-o si i-a dispretuit menirea.
Pentru ca femeia infloreste atunci cand este tratata cu dragoste si tandrete: ii este de ajuns sa fie receptiva, sa isi permita sa il lase pe barbat sa se apropie. Nu degeaba tatii de fete le tin sub aripa lor cu multa autoritate. Ei stiu ca femeia, odata cucerita, se daruieste si se pune in slujba barbatului. Asa este firea feminina. Si mai bine sa stea la adapost, decat sa fie "agatata" de orice barbat imatur sau iresponsabil. El se poate juca, dar femeia, chiar si cand se joaca, isi joaca sufletul.
Spuneam ca menirea femeii este ofere si sa se ofere: barbatului iubit, familiei, copiilor, celor dragi din jurul ei. Pentru ca femeia este creata sa apartina. De aceea iubim barbatii. Pentru ca le putem apartine. Arhimandritul si psihologul grec Simeon Kraiopolous surprinde aceasta complementaritate dintre cele doua genuri: "Barbatul simte ca ii lipseste ceva. Femeia are sentimentul ca lipseste de undeva. Iubirea barbatului, dragostea, interesul, inseamna o purtare ocrotitoare fata de femeie, ca faptura mai slaba. O manifestare, daca doriti, cavalereasca. Si barbatul are un punct sensibil, vulnerabil, care se afla in femeie. Astfel, interesul barbatului pentru femeie este o manifestare protectoare, de sprijin."
7. De ce iubim barbatii? Pentru ca ne pot apara
Tot Kraiopolous completeaza: "Cel caruia ii lipseste ceva, o va sustine pe cea care lipseste de undeva.Barbatul nu va fi sustinut, ci va sustine. Nu va fi ocrotit, ci va ocroti. Va avea dispozitia si se va simti natural si fericit sa se poarte cavalereste. Un barbat trebuie sa stie ca atunci cand o femeie se apropie de el, ea cauta ceea ce el chiar are de oferit: ocrotirea, iubirea, intelegerea, ea cauta sprijinul."
 |
De faptul ca barbatii ne pot apara, mi-am dat seama foarte devreme, cand eram mica. Aveam 5 ani, era vacanta de vara si stateam, cat era ziua de lunga, la bunica, impreuna cu varul meu de 7 ani. Ieseam din casa dimineata si ne mai intorceam abia la masa. Nu eram cei mai buni prieteni, mai degraba ne bateam zilnic, dar eram nedespartiti. Alergam si ne jucam "pe maidan" - un camp intins in fata caselor, de pe strada bunicii. Varul meu avea o "gasca" de baieti la care se adaugau zilnic nou-veniti (alti copii adusi in vizita la bunici), iar eu eram cam singura fata. Intr-o zi, tin minte ca inaltasem un zmeu, primit cadou de unul dintre ei. Era o noutate si nu obtineai usor un zmeu. Cand a ajuns la mine, din greseala, l-am scapat. Posesorul s-a apropiat si m-a imbrancit, de suparare. Eu m-am tinut tare, desi gresisesm, si l-am infruntat. Dar tin minte ca mai mult bravam si eram speriata.
Atunci, varul meu, tocmai el, s-a ivit de niciunde intre mine si baiatul cu pricina, mi-a luat apararea si i-a zis: "Ia mana de pe ea, ca este vara-mea!" Atat de tare m-a impresionat atitudinea lui, ca n-o s-o uit. Este adevarat ca isi apara propria familie, dar altfel poate lua apararea un baiat (chiar si unul de 7 ani!), pe langa o fata. Are alta atitudine si alta putere. Cred ca si pentru asta iubim barbatii.
8. De ce iubim barbatii? Pentru ca se bat pentru noi
La figurat, dar uneori si la propriu. Bine, nimeni nu isi doreste ca barbatul iubit sa incaseze cativa pumni ori sa cotonogeasca pe altul. Dar la o anumita varsta poate fi placut sa vezi, intr-o modalitate "izbitoare", cat de mult ii pasa lui de tine. Cand eram in clasa intai, si inca nu ma indragostisem, aveam doi colegi de clasa, Adi si Mircea, despre care nu ma puteam hotari care este mai dragut. Ma placeau si ei pe mine, asa ca stateau impreuna in banca, in spatele meu. Intr-o zi, mi-am scapat stiloul pe jos si ei s-au aplecat amandoi sa mi-l recupereze.
 |
Nu l-am primit foarte curand, pentru ca, in urmatoarele secunde, Adi si Mircea s-au incaierat: "Eu ii dau stiloul! Ba nu, eu i-l dau!" Nu mai tin minte cum am reactionat, cred ca in niciun fel, de parca nu ma privea. Dar stiu am zambit, m-am sfiit si ma simteam foarte flatata ca vor amandoi sa faca un gest pentru mine. Si ca ma plac atat de mult, incat sa se ia la bataie. Suna destul de urat ce scriu. Totusi, nu imi placea violenta, ci altceva ma emotiona asa de profund. Faptul de a conta pentru cineva in asemenea masura, incat se pune in pericol pentru mine...
9. De ce iubim barbatii? Pentru ca nu se lasa iubiti
O data, m-am indragostit de un barbat deja daruit, demn, loial relatiei lui si foarte frumos in aceasta loialitate. Ce demnitate capeti cand nu apuci sa flirtezi... cand iubesti direct, ca o constatare. Si ce claritate dezvolti cand cel pe care il iubesti nu te incurajeaza. Atunci iubesti drept: fara poticniri, recompense si recalibrari. Iubesti sau nu iubesti.
Si ce seninatate ai, in ciuda durerii, cand iubesti fara drept de apel. Indiferent ca ti se raspunde sau nu, ca esti pregatita sau nu, ca te doare sau nu, ca ai voie sau nu, ca il meriti sau nu, ca merita sau nu, ca te simti sau nu frumoasa... Toate se simplifica neasteptat: iubesti sau nu iubesti. Iar alegerea a facut-o inima ta, atunci cand mintea nu a refuzat minunea. Asa ca, in sfarsit, acum te poti odihni.
10. De ce iubim barbatii? Pentru ca ii putem urma
Si tot atunci, desi nu-mi erau impartasite sentimentele, mi-am mai dat seama de ceva. Eu terminasem o cautare. Ce am gasit? Demnitatea, indrazneala si frumusetea. Sufletul meu se odihnea privindu-l pe acest barbat, pentru ca intalnise in el portretul virtutilor la care tanjesc. Pe cineva capabil sa sustina cautarile mele. Sa nu fie maturat din calea lor. Am intalnit ceva ce merita iubit.
 |
Privindu-l, inteleg ce conteaza cel mai mult din mine. Inteleg ce merita sa aleg din toate nuantele pe care le contin. Ma uit la el si vad clar ce culoare pulseaza in mine, ce cautari ma insufletesc. Acum stiu ca vreau sa marturisesc demnitatea si indrazneala pe care le-am recunoscut la el. Deja o fac. Acum am mai mult curaj. Acum imi indrept spatele. Acum zambesc mai retinut si mai sincer. Acum privesc mai atent. Acum vorbesc mai raspicat, dar si mai putin. Acum cercetez mai mult si citesc ce nu citeam. Acum privesc lucrurile mai indeaproape si imi pun mai multe intrebari. Sunt mai atenta la ce fac atunci cand nu ma vede nimeni, pentru ca acum demnitatea ma arde.
Si atat, ca eu am spus deja prea multe. De ce iubim barbatii? Voi de ce ii iubiti?
