- Pai, eu unul nu cred ca barbatii, noi astia tineri, suntem pregatiti de casatorie. Taica-miu, pe vremea lui, a fost. Erau alte timpuri. Pe noi nu ne pregateste nimeni. Pe bune, care familie azi iti ofera educatia sa devii apt si pregatit pentru o relatie cu responsabilitati? Sa tii o casa? Nu am nici un amic sa se incadreze in profilul asta.
- Si despre Andrei ce-mi zici? Esti un tanar cap de familie, de mai putin de jumatate de an...
- Ei, eu am fost curajos. Eu am vazut la ai mei cat se respecta si se distreaza impreuna, chiar si la 55 de ani, si s-au luat la 21. Ii vad si pe fratii mei (am doi frati mai mari, amandoi casatoriti).
La fel, nu sunt stresati, mistocari, badarani si blazati, cum este prototipul. Nici fetele lor nu sunt mamicile alea de la cratita, lenese, neatragatoare, care nu stiu decat de copil, de scara blocului si unde gasesc laptele mai ieftin. Asa cum vad unii modelul de nevasta.
- Deci ai avut exemple.
- Eu am avut exemple, da. Daca nu ai, este mai greu. Nu ai nici curaj. Am prieteni care accepta ideea de casatorie, dar ca pe ceva indepartat... parca din alta viata. Pai frate, ai 25, 27 de ani deja. Ce astepti? Sa se duca muschii de pe tine si sa-ti pui ochelari, ca sa iti iei sotie si sa faci copil. Crezi ca pentru o familie nu ai nevoie de tinerete, de energie, de sanatate? Ai nevoie mai mult de ele ca sa iti faci o familie, decat ca sa faci bani!
- O iubesti?
- Pe Alina?! Dar tu ce crezi? Normal ca o iubesc !
- De unde stii ca de acum o s-o iubesti numai pe ea?
- Vezi cu intrebarile astea, vrei sa strici casele oamenilor, abia ridicate?... Glumesc.
Stiu. Pentru ca ma concentrez numai pe ea. Nu am ochi pentru fundul si gratiile altor domnisoare. Sa ne intelegem, asta nu inseamna ca nu le vad! Ca nici n-ai cum sa nu le vezi, pe toate strazile... Dar le vad si ma uit mai departe. Ca mai sunt... Glumesc.
Intelegi ce vreau sa zic? Nu ma invoiesc cu gratiile altor domnisoare, nu ma dau dupa ispita, cum s-ar zice. Imi intorc privirea, ca am si eu acasa. Si este... mama-mama!... Dar sa nu scrii asta in articol!
- Deci crezi ca esti la adapost.
- Stii ce, cred si in Taina Cununiei. Ideea mea de Dumnezeu si treaba Lui in toata treaba asta cu casatoria este sa le tina El pe domnisoare la ele acasa. Eu ma tin pe mine la mine acasa, si El le tine pe ele suficient de departe de mine. Ai zis bine, de fapt, da, cred ca suntem la adapost, eu si Alina. De asta am facut cununia religioasa... Ca sa nu mai tinem relatia doar prin puterile noastre: ca sa avem super-puteri !
Sunt adeseori plecat in delegatie si la diferite manifestari. Nu lipsesc mult, cel mai mult am fost plecat 2 saptamani. Dar am avut perioade, acum doi ani, cand sotia mea si puradelul, pe atunci de un anisor jumate, au fost la tara, la ai ei. O duceam foarte prost cu banii si am zis sa mai economisim din intretinere. Au lipsit atunci 3 luni, in care i-am vazut de patru ori. Nu pot repeta experienta. A fost cea mea grea incercare pentru mine, de cand o cunosc pe Mihaela...
Alex o cunoaste pe Mihaela de cinci ani si de patru sunt casatoriti. Tot de patru (aproape), il au pe Mihai, iar Florinel a aparut anul trecut.
- Bine mai Alex, dar ce-a fost in mintea ta acum 4 ani?!
- Cand s-a nascut Mihai?
- Mai intai, cand te-ai casatorit!
- A... Atunci s-a "nascut" Alex!
- Atunci s-a nascut Alex?
Alex rade cu pofta: acesta este raspunsul lui.
- Cum este Alex?
- Alex este puternic, stapan pe el si responsabil. Alex este mic copil inca, uneori de varsta lui Mihai, uneori de varsta lui Florinel.
- Atunci cand s-a insurat cu Mihaela, ce varsta avea?
- Atunci avea 31 de ani, biologic.
- Si mental?
- Nu stiu cata mintea avea, daca asta intrebi.
- Nu cu mintea ai ales sa te insori...
- Ma prinzi. Nu cu mintea, intr-adevar. Cu mintea am validat, cum se zice. Stii cum a fost? Eram indragostit de ea si era cam tot ce aveam - si am in continuare - nevoie de la o femeie. Toate punctele esentiale. Ma simteam iubit, ma simteam admirat, facem lucruri impreuna, este frumoasa, inteligenta si cu toate astea o vad ca cedeaza, ca accepta sa faca precum propun eu, chiar daca are si ea solutii.
- Este important sa accepte propunerea ta...
- Sa accepte, dar sa o aiba pe a ei. Adica sa aiba personalitate si sa aiba propuneri pertinente, sa vad ca stie ce vrea, ca are preferinte... si cu toate astea, sa renunte la ale ei pentru mine. Atunci mi-a fost clar ca ma iubeste.
- Nu ceri cam mult?
- Nu cer nimic! Dar ea tre sa dea: tre sa vina din inima ei. Normal ca este mult, si multe femei inteligente nu renunta la ele... Banuiesc ca asa sunt invatate, ca nu trebuie sa ii cedezi barbatului, ca sa nu te ia de fraiera. Sunt strategii pe care le invata astazi o femeie.
Sau unele sunt doar incapatanate, orgolioase, le este greu sa renunte la parerea lor... Prefera sa gaseasca alti barbati si sa isi pastreze parerea - fiindca mereu gasesti pe cineva sa te accepte, oricare i-ar fi motivele. Femeia a fost invatata ca asa isi pastreaza ea demnitatea... Dar acesta este un mod masculin - femeia altfel ar trebui sa isi pastreze demnitatea...
- Si Mihaela...
- Am inteles, am divagat. Mihaela asa m-a cucerit: mi-a aratat ca ma iubeste. A fost inteligenta si cu inima, cum zic eu. Eu o iubeam deja, dar conteaza si sa vezi ca poti cu ea, sa te "invinga" prin ceva... Altfel, nu a fost prima femeie pe care am iubit-o. Dar acum este singura.
- Si te-ai insurat pentru ca te-a invins.
- Da. Mi-am dat seama ca pe ea o iubesc pentru ea, nu ca sa iubesc pe cineva. Si oricum vroiam sa ma insor la un moment dat. Asa ca a venit firesc.
- Te simteai pregatit pentru asta?
- Pentru casatorie? Nu stiu. Mai, un barbat gata sa se insoare tine de femeie, nu doar de el. De obicei, un barbat spune "sunt gata ma insor, vreau sa ma insor" abia cand a trecut de a doua tinerete si este singur. Fiindca se trezeste singur.
Altfel, o iubesti pe ea si esti gata sa fii numai cu ea. Asta se finalizeaza prin casatorie - firesc. Tine de femeie, daca ea te "invinge" prin ceva. Eu am fost gata sa fiu "numai cu Mihaela", nu m-am gandit ca "sunt gata sa ma casatoresc".