Cand sa taci in cuplu: Cand iti vine sa ii spui vreo doua
V-ati intrebat de ce se zice ca femeia are, de la natura, gura sloboda? O fi doar o vorba din popor? Raspuns rezonabil: este o vorba din popor... justificata. O data, fetita se dezvolta mai bine decat baiatul in zona limbajului si a exprimarii. Inca de mica, ea arata usurinta de a comunica. Apoi, femeia are o lume interioara mai bogata si mai colorata decat a barbatului. Emisfera dreapta, care s-a dovedit ca este mai activa la femei, ii impune un ritm afectiv si o sensibilitate accentuata. Si barbatul simte. Dar femeia simte de obicei si cele pe care barbatul doar le gandeste. Recunosc. Dar pentru ca simte din plin, este si gura sparta!
Liviu are 24 de ani si este arhitect. El si Alina locuiesc impreuna de un an, intr-o garsoniera inchiriata si isi proiecteaza impreuna viitorul. "Sper sa taci mai mult in timp". Alina se prapadeste de ras. "Nu ca vorbesti mult, dar cand vii tu pornita ca stau numai in schitele mele ca cucul si ca n-am scos o vorba de 3 ceasuri... Problema nu-i ca ma preseaza cu asta sau ceva, dar ca vorbeste ea intruna! Nene, si eu mai am vreo doua ore de lucru!"
Alina: Stiu asta, dar nu ma pot abtine, cat sa stau autista?! De obicei imi fac de lucru, daca nu sunt la facultate, oricum sunt prinsa in proiecte si proiecte sau la vreo intalnire. Dar daca ma nimeresc acasa cand el sta cu orele peste niste hartii, la 2 metri de mine, eu innebunesc si incep sa-i torn! Pai sa ma bage si pe mine in seama!"
Elena: "Eu fac la fel, sar pe el tranca-tranca, dar doar cand uita chestii, cand uita sa ia becuri desi i-am scris in telefon, cand uita sa sune instalatorul, s-o sune pe maica-sa si asta ma suna ea pe mine... Sau cand ma neglijeaza. Hai puiu, recunoaste!" Elena se intoarce spre Florin si cere sa fie pupata. "Pai de-aia te neglijez... " o tachineaza el, receptiv.
Taci, mai femeie, in loc sa il certi
Mai in gluma, mai in serios, raspunsul lui spune multe. Reactia comuna a barbatilor la asalturile verbale (oricat de indreptatite) ale femeii este retragerea. Ori pleaca din casa, ori pleaca din relatie, ori pleaca din conversatie. Psihologii au observat ca barbatul are nevoie sa evadeze, in mod constant, ca sa isi reincarce bateriile emotionale. Asta face atunci cand pleaca la fotbal, la munte cu baietii, la repetitii sau cand coboara noaptea la non-stop dupa tigari. Si sta jumatate de ora. Tot asta face atunci cand se joaca pe calculator langa tine sau citeste ziarul, fiind complet absent. El isi reincarca bateriile.
Niciodata sa nu-l osandesti si sa nu-l dojenesti pe barbatul tau pentru ceva stramb ce ti-a facut, nici pentru lenevirea lui, chiar daca urmarea nu este cea pe care o doresti tu. Cand il vezi intristat, impartaseste-i tristetea in acel ceas. Insa imediat sa-ti inseninezi privirea si fii linistita, fara tulburare. "Pentru ca femeia este liman neinviforat pentru barbatul lovit de valuri", o sfatuieste un batran pe fiica sa.
Numai ca femeia nu intelege si se nelinisteste de absenta barbatului. Sau o intelege gresit: ca dezinteres, ca lene. Si se pune cu bata pe el si mai tare, metaforic vorbind. De altfel, statisticile arata ca cele mai multe divorturi motivate prin nepotrivire de caracter au, de fapt, la origine, trancaneala femeii. Reprosurile si indreptarile nesfarsite pe care ea le aduce barbatului. Sau, cum ii spune la noi la romani, limbutia. Se pare ca si cele mai multe sinucideri ale barbatilor, precum si cele mai multe crime in familie, ar fi declansate de certurile nesfarsite.
"Nu ma mira!" continua Florin. Iar Edi (el are 34 de ani, este deja insurat, fericit si se pregateste sa devina preot peste doi ani) ii vine in ajutor: Scrie si in Sfanta Scriptura, in Pilde: "Asa cum picaturile de ploaie care cad in casa il alunga pe om din aceasta, la fel si limba femeii il alunga pe barbat din casa." Sau "Mai bine sa vietuiesti singur in pustiu decat sa traiesti cu o femeie certareata!"
Cand sa taci in cuplu: Cand iti vine sa ii vorbesti despre tine
...pentru ca nu te vei mai opri! Si aminteste-ti ca cei mai buni ascultatori sunt tot femeile, nu barbatii. Nici macar barbatul tau. Exact: nici chiar barbatul tau nu vrea sa auda prea multe despre tine.
Haide sa nu o luam personal. Nu este atat de rau. Sunt momente si chiar ore intregi in care impartasirile isi au rostul. Dar, adesea,barbatii prefera sa faca lucruri alaturi de femeia iubita, mai degraba decat sa stea ore intregi sa o asculte povestindu-si copilaria. Pentru asta, o femeie are si prietene, nu doar prieten.
Ea: Dar eu vreau sa-ti daruiesc din prea-plinul meu!
El: Dar vezi ca si partea cu prea-plinul nu e intotdeauna o chestie buna. Prea-plinul duce la plictis. Si apoi mai este un lucru: daca-i daruiesti cuiva din prea-plinul tau (clar el nu este inca un intreg) si ii blochezi intregirea. Prea-plinul nu ma incanta.
"Asta ce-i? O anecdota?" Alina are si o doza de cinism, plus ca a baut doua beri. "Hai ca o sa tac mai mult, atunci. Dar e chinul de pe lume! Ia, sa vorbeasca el!" Si se intoarce provocator catre Liviu, care rade pe sub mustati.
Mihaela, sotia lui Edi, intervine: daca va spun ce m-a invatat pe mine o batrana, din partea lu tata... Mi-a zis asa, era cu putin inainte sa-l cunosc pe Edi: Vorbarie fara sfarsit pretutindeni, numai cu rezultate vatamatoare! Imi este greu sa le sfatuiesc pe toate sotiile care vin la mine: Nu vorbi! Nu spune ce ai facut, ce ai gandit, ce ai spus, unde te-ai dus, cum ai lucrat... De ce vorbesti atat de mult?"
Florin: Ei... Vad ca, pana la urma, nu avem a ne spune atat de multe cuvinte. Ori traim dragostea, ori o vorbim".
"Eu stii ce fac? Scriu", continua Mihaela. "Pana sa fiu cu Edi, eu m-am indragostit prima. Muream sa ma bag in seama cu el. Tanjeam, imagineaza-ti, mi-era deja drag si el ioc. S-a indragostit mai tarziu, asta-i alta poveste. Dar ca sa nu ii bag pe gat afectiunea mea, cand nu mai puteam de dor, ma puneam pe scris. Eu am si talentul asta. Si am scris cele mai frumoase poezii de dragoste... Asa a iesit primul meu manuscris. Acum ne pregatim sa-l publicam".
Asa ca, atunci cand iti vine tare sa ii povestesti cate-n luna si in stele, pune-ti alarma peste 30 de minute. Povesteste-i pe ceas. Vorbaria lunga toceste iubirea.
Cand sa taci in cuplu: Cand sunteti certati
Acelasi batran intelept o sfatuia pe fiica lui asa: Vei cunoaste cat de lesne se manie barbatii. Ei sunt neretinuti si se aseamana cu leii. Sub acest aspect, femeia trebuie sa fie mai puternica si superioara. Ea trebuie sa joace rolul imblanzitorului de fiare. Ce face aceasta cand fiara rage? Devine mult mai linistita si prin bunatate ii imblanzeste mania. Ii vorbeste dulce si asezat, o mangaie, o ingrijeste si iarasi o mangaie si, astfel, o imblanzeste. De este pe limba femeii mila si blandetea, atunci barbatul ei este rar intre oameni.
"Ei... Am tot citit si eu ca femeia trebuie sa fie blanda, duioasa, toate alea...", ma intrerupe Elena, nerabdatoare. "Nu frate, eu acuma ma aprind si nu mai stiu de mine. Nu-s chiar mahalagioaica, dar gaita sigur sunt. (Da, are dreptate, si eu sunt de parere ca este putin.) Asa ca aici sunt de acord, o fire manioasa mai bine tace la manie. Si eu incerc sa-mi tin gura cand ne certam, pentru ca altfel scot scantei mai tare decat el!"
Alina: Cum sa tac?! Pai mai ales atunci avem nevoie de comunicare!
Elena: Alino, lasa omul sa-si ia timpul sa se calmeze. Si ia-ti si tu. Asta e nervos; are n-are dreptate; dar e cu spume la gura, si tu de colo batman-batman, ca sa discutam, sa disecam, sa ne impacam. Las ca stiu eu cum faci. Uite il intreb pe barbata-tu!
Liviu: Da, si eu sunt un tip coleric si de-asta prefer sa ma abtin. Pana scade tensiunea, pe urma e ok sa stam de vorba. Aia cu retragerea e buna, asa este. Plec din garsoniera, ma duc undeva sa-mi clatesc creierii sau macar ma retrag cu schitele mele. Si chiar nu ma gandesc la nimic atunci, adica numai la munca. Clar n-am nevoie, dar nici nu pot sa comunic in momentele aprinse.
Mihaela: Noi suntem amandoi firi mai aprinse... adica facem eforturi sa nu ne creasca temperatura.
Edi: Da, si imi amintesc de sfaturile unui duhovnic. Ce mi-a spus el?Nu stati langa oalele care fierb! Daca ea se aprinde, eu mai bine sa merg in camera ailalta, sa-mi vad de altceva, sa pun mana la treaba, sa ma iau cu altele, sa astept sa treaca. Fiecare sa ia seama la cocoasa lui si sa acopere cu iubire greselile celuilalt! Oamenii sunt ca fitilele. Se sting repede daca nu le dam ce sa arda.
Iar eu imi amintesc de scurtul dialog cu o persoana draga:
- Pot sa spun ceva si tu sa taci si sa nu raspunzi?
- ...nu stiu.
- As vrea totusi sa taci si sa nu raspunzi.
- Atunci nu-mi spune tare. Spune-mi in gand.
In concluzie, cand sa pastram tacerea si cand sa rostim o vorba buna, in cuplu, pana la urma? Stim sau nu stim? Voi ce credeti?
