Sloane continua, dezvaluind faptul ca sotul ei a inselat-o si a parasit-o, iar inainte de aceste gesturi, obisnuia sa ii inchida gura, de cate ori ea incepea o discutie despre relatia lor, si sa se afunde in munca. Pentru a trece mai usor peste aceste momente grele, femeia si-a facut un grup de suport, care erau total de acord cu faptul ca acel barbat este singurul vinovat de ce s-a intamplat cu relatia lor.
Pana la urma, minciuna, infidelitatea si abandonul caminului acopera orice alte greseli ar fi facut ea in casnicie, nu-i asa? "Gresit", raspunde femeia la intrebarea retorica pe care le-o adreseaza cititorilor.
"M-am indepartat de orice urma de vina pe care as fi avut-o in destramarea casniciei noastre, agatandu-ma de imaginea pe care mi-am facut-o de sotie calda, altruista si in suferinta.
Abia cand terapeutul meu m-a deconspirat am decis sa ma uit bine la mine si la greselile mele. Nu a fost dragut."
Iata care sunt greselile pe care le-am facut in casnicie, care au dus la divort.
1. Am pus copiii pe primul loc
Este usor sa iti iubesti copiii. Nu trebuie sa faci mult efort pentru asta, iar ei te adora, indiferent de ce faci.
Casnicia este la polul opus: este mult de munca. Si cand casnicia mea incepea sa se simta ca munca grea, luam copiii si mergeam in vizita la un muzeu. Planificam deseori aceste aventuri, desi stiam ca sotul meu nu putea sa vina.
Imi spuneam ca este in regula, pentru ca prefera oricum sa munceasca si nu ii placeau iesirile in familie. In multe seri, alegeam sa dorm cu ei, dand vina pe ora tarzie la care se culca sotul meu si faptul ca sforaia.
In consecinta, foarte rar eram singuri si nu ieseam niciodata la intalniri fara copii. Poate doar o data pe an, de aniversarea noastra.
2. Nu am setat limite cu parintii mei
Parintii mei veneau des la noi, uneori neanuntati si intrau direct in casa. Ajutau la treburile casnice, desi nu le-am cerut niciodata asta. Mergeam in vacante impreuna si ii disciplinau pe copiii nostri in fata noastra. Teama mea de a-mi supara parintii m-a impiedicat sa trasez niste limite. Desi le-am atras atentia de cateva ori parintilor mei, nu am tinut cont de ce le-am zis pe termen lung. Sotul meu se casatorise cu toata familia mea.
3. L-am facut sa se simta slab
Am crezut ca dragostea inseamna si sinceritate, dar stim cu totii ca adevarul doare. Pe masura ce am devenit mai confortabili unul cu altul, am incetat sa mai fiu atenta la sentimentele lui. Obisnuiam sa il vorbesc de rau cu prietenele mele, mama mea, colegii de munca. "Iti vine sa crezi ca a facut asta" intrebam frecvent. In loc sa il ajut sa isi creasca increderea in sine, ii calcam ego-ul in picioare. Ii criticam munca si prietenii. Ii spuneam constant ca greseste, doar pentru ca nu facea lucrurile cum voiam eu. Controlam finantele noastre si il cicaleam pentru orice ban cheltuit.
Criticam si ce facea in dormitor. Pe masura ce casnicia noastra se distrugea, ii scoteam in evidenta toate defectele, pentru a-mi justifica superioritatea. La final, aveam zero respect pentru el si aveam grija ca el sa stie si sa simta asta zilnica.
4. Nu mi-a pasat sa invat sa ma cert corect
Exista un mod corect de a te certa, dar nu am stiut asta. Pastram linistea in casa prin faptul ca nu spuneam ce ma deranjeaza, pentru ca apoi sa mi ies din sarite din cauza unor nimicuri. Nu sunt deloc mandra de crizele pe care le aveam si si nu scriu asta cu speranta ca sotul meu se va intoarce la mine, ci pentru ca nu imi vine sa cred ca atata timp am fost atat de ignoranta.
