"Barbatul se distinge prin superficialitate, prin provizorat, prin improvizatie", avertizeaza psihologul grec Simeon Kraipoulos.
" Tocmai pentru ca este stapanit de senzualitate, pentru ca este mai
independent in viata si nu simte, prea mult, nevoia sa se aseze si sa se
sprijine de ceva. Femeia, deoarece este stapanita de sentimente, de bogatia sufleteasca ce isi gaseste expresia in iubire, cugeta mai mult la ceea ce este statornic, sigur, permanent".
"Floarea sta in glastra; baiatul trebuie sa umble sa si-o aleaga. Fata nu trebuie sa bata cararile baiatului, ci baiatul sa dea peste ea", ii sfatuia parintele Arsenie Papacioc pe tineri. La fel mi-a spus mie o maicuta, atunci cand ii povesteam ca "Mor, maica, daca il astept pe el sa ma invite la cafea. Nu am rabdare, asa ca fac eu mereu primul pas." Maicuta mi-a zis: "Mai intai lasa-te gasita."
Si mi-a luat ceva pana sa inteleg ce spun oamenii astia. Parintele nu indeamna la pasivitate, ci la normalitatea specifica fiecarui gen. Femeia este de obicei inzestrata cu mai multa rabdare si cu mai multa siretenie decat barbatul. Daca le combina in mod intelept, va vedea minuni.
Lasa-te gasita, adica da-i barbatului spatiul si libertatea necesare ca sa actioneze. Sa te cucereasca. El este un conchistador, fie el mai timid sau mai firav.
Barbatii au nevoie sa puna cotul la treaba, sa faca un efort, sa plece
in expeditie dupa tine. Daca tu te oferi asa usor, el pe cine mai
cucereste?...
Dar AICI gresesc, sa fim atente, multe femei. Ne dam greu de cucerit. Avem strategii ca sa parem inaccesibile si sa ii stimulam. Bineinteles ca si eu fac asta. Poate o sa scriem impreuna un articol despre strategiile feminine... cele mai bune si cele mai proaste. |
Eficient este nu sa ne dam inaccesibile, ci sa ne lasam gasite. Cum? Sigur ca lui, alergand din floare in floare, trebuie cumva sa ii atragi atentia... dar intr-un mod durabil, daca vrei sa si ramana la tine, nu sa plece mai departe. Atentia lui este oricum super-stimulata. Receptivitatea barbatului din timpurile noastre la farmecele feminine este ca adictia la dulce. Poti sa crezi despre tine ca nu esti nici pe departe dependenta, daca nu stii ca exista si asa ceva. Dar gusti ceva dulce in fiecare zi...
Asa si el. Dar crede-ma ca, de la un anumit punct incolo, oboseste. Numai ca stimulii nu ii dau pace. Pofta lui este in fiecare zi intretinuta, din toate partile. Stii ce calmeaza pofta de dulce...? Somnul, o mancare gatita, consistenta, magneziul si cromul.
Asa ca fii tu mai mult decat o dulceata de fata... fii odihna lui. Nu il stimula, odihneste-l. Fii constanta. Fii consistenta (strategiile noastre ultrafeministe de dive inaccesibile sau de flori ranite nu hranesc niciun suflet). Fii tu suplimentul de sanatate emotionala de care are nevoie, desi poate inca nu isi da seama. Cand isi va da seama, va incepe sa isi faca si planuri de nunta.
Asta inseamna sa te lasi gasita. Imprieteniti-va. Lasa-l sa aiba acces la lumea ta, nu la tine. Stati de vorba. Nu incerca sa il cuceresti. Inlesneste ocaziile in care sa faceti lucruri impreuna. Luati masa impreuna. Gateste si invita cativa pieteni la masa, inclusiv pe el. Plimbati cainele in parc. Mergeti cu bicla. Intersectati-va dimineata inainte de serviciu sa faceti schimb de carti.
Poti sa facilitezi ocaziile in care sa interactionati... poti de exemplu sa ai nevoie de ajutorul lui. Barbatului ii vine firesc sa ofere ajutorul. Poti avea nevoie sa schimbi un cauciuc, sa dai zapada, sa desfunzi o teava la baie, sa muti niste bagaje prin oras, sa varuiesti, sa te invete cineva sa mergi cu bicicleta. Gasesti tu. Vezi ce se preteaza si adu-l in contact cu tine. Faceti lucruri impreuna, lasa-te descoperita. Aici intervine siretenia feminina.
Nu incerca tu sa ii arati bucati din tine. Nu il aduce in apartament sa iti vada albumul de fotografii, decorul de care esti foarte mandra sau pisica. Nu iti pune mereu decolteu, bluza mulata pe talie si nu iti pune de fiecare data ochii in evidenta prin machiaj. Nu poti sa ii bagi pe gat ce iti place tie la tine. Nu stii la ce rezoneaza. Doar da-i acces la lumea ta... ca sa descopere ce-i place lui si sa se indragosteasca singur. Lasa-te gasita. Aici intervine rabdarea feminina...
Vorbeam cu Dan, un bun prieten si coleg la formarea in psihoterapie pe care o parcurgem impreuna. Dan are 35 de ani, este insurat cu Mihaela, fericit si cu doi copii:
- Trebuie sa simti ca celalalt este pentru tine. Exista o forta nevazuta in tine, cu care simti ca acesta este... cel ce este. Il vezi cum se manifesta, ii vezi naivitatea celuilalt, cumintenia, dorinta de a se darui...
- Pai eu deja vad asta la el! El de ce nu mai vede odata?!
- Lasa lucrurile sa curga de la sine. Tu trebuie doar sa ai incredere ca totul vine de la sine.
- Adica eu ce fac acum? Stau cuminte?
- Ai incredere in simturile tale. Nu trebuie nicio fortare. Daca ceva vezi ca nu corespunde, sa nu eziti sa renunti. Iti spun ce mi-a spus si mie un om intelept: "Iubirea este forta care aseaza doi oameni unul langa celalalt fara alergatura unul dupa altul, fara lupta si fara munca de convingere".
Ati observat ca radem la glumele barbatilor mai usor decat la cele ale femeilor? Cum spunem noi cand suntem rautacioase: ia uite si la asta ce se hlizeste. Tot asa facem si noi... se pare ca rasul este un comportament specific in interactiunile cu sexul opus. Pentru noi, femeile. Atunci cand radem la ce ne povesteste un barbat, este un semn ca il acceptam.
Multe din lucrurile pe care el ni le spune sunt enunturi banale. Mai multe studii indica afirmatii de genul Ne auzim mai incolo. La care noi radem sau chicotim. Pentru ca rasul este un indiciu al starii de bine, al placerii si o invitatie pentru partener de a continua... Sau chiar de a ramane langa noi. Si barbatii se simt bine atunci cand o femeie rade in timpul interactiunii. Rasul este perceput inconstient mai intai si ii transmite ca este primit, admirat, ca i se da voie sa inainteze. Rasul femeii ii ofera barbatului incredere in el. Totodata, el o gaseste pe femeie mai atragatoare. Acum, alte voci rautacioase dintre noi vor comenta: razi ca proasta. Nu este chiar asa. Rasul instinctual este un indicator natural si eficient - ne ajuta sa vedem in noi insine mai bine. |
Pastreaza-ti deschisa atitudinea si razi cu el de fiecare data cand simti asta. Ca sa o poti face si cand esti mai degraba trista sau indispusa. Asta o sa il incurajeze sa ramana langa tine. O partenera care stie sa rada cu el ii va spori confortul si siguranta in relatie. Asta este ceva de pastrat! Un bun material pentru o mireasa...
Distinge clar intre el si alti barbati. Cand sunteti intr-un grup, razi mai ales la glumele lui sau mai ales in preajma lui... chiar daca alti barbati te amuza mai tare. Spiritul masculin de competitie se face prezent chiar si intre cei mai buni prieteni. Gelozia lui nu va fi constienta si poate nici nu il va roade foarte tare, dar un risc ramane acolo. Daca vrei sa se simta apreciat, admirat, dorit mai mult decat altii si daca vrei sa ii transmiti fidelitate si incredere in el, poti si asa. Avand grija sa nu razi mai cu pofta in preajma altor barbati. Din contra.
In plus, este important sa fii flexibila si sa inveti sa gusti simtul umorului... asa cum il gusta el. Barbatii au adesea un simt al umorului mai acid,
mai violent sau mai putin rafinat. Ei reactioneaza mai degraba la
enunturi scurte si exagerari, in timp ce noi suntem mai inclinate spre povestiri amuzante din viata reala si spre un umor subtil.
Sa poti rade cu prietenul tau si atunci cand il amuza lucruri, dupa tine nepotrivite, sau chiar deplasate, este o alta proba a relatiei. |
|
Am avut o astfel de experienta, recent, tot cu Dan, despre care v-am povestit putin mai sus. Dan dovedeste o sobrietate a trairilor si prin glumele lui transpare o profunzime de toata admiratia... pana cand se apuca sa faca bancuri. Si le spune bine si contagios. Numai ca, la o bere, i-am reprosat ca nu se ia in serios si ca bancurile lui nu sunt suficient de... existentiale, pentru un tata si sot. Iata unde ne-a condus dialogul:
- Deja de mai bine de un an ma stii si ma asteptam sa stii ca, desi uneori mai rasar asa glume triviale, lumesti... tu sa cunosti structura interioara pe care o am. Sa intelegi ca glumele tin de context si sa ai incredere in asezarea mea launtrica.
- Dar hai s-o luam altfel: daca mergi la copiii tai la gradi, mai faci gluma asta?
- Auzi, dar tu la plaja cand te bronzezi stai in costum de baie, da? Hai s-o luam altfel: daca mergi la redactie, mergi in costum de baie?
- Dar este altceva!
- Poate ca este altceva, dar in ambele situatii tine de context!
- Dan, sotia ta cum reactioneaza la glumele tale?
- La inceput, in primele luni, reactiona ca tine. Acum vine ea si imi povesteste ce bancuri a mai auzit... Si radem impreuna, da. Sunt episoade in care facem asta. Apoi ne putem reveni, la lucrurile serioase. Eu o apreciez ca face asta, eu stiu ca voi sunteti mai sensibile si mai ales ea. Are o fire foarte delicata. Cred ca langa alt barbat nu s-ar simti in siguranta sa glumeasca asa... e ca si cand te dezvelesti, pentru o femeie. Te expui. O fiinta asa delicata, sa spuna glume porcoase? Cand am vazut ca le poate accepta si ca rade cu mine, am stiut ca vreau ca sotia mea sa fie asa. Sa stie si masura, sa rada retinut, de fapt rade retinut pentru ca nu sunt pe calapodul ei si atunci le gusta numai cat sa ma insoteasca... si ma echilibreaza si pe mine, stii? Imi trece repede pofta de bancuri. Imi vine mai degraba sa-i sarut mana.
Acum: te-ai lasat gasita. Te-a gasit. Te iubeste - e destul de clar. Razi cu el. Dar lucrurile parca nu mai curg de la sine... Da, probabil a venit momentul sa il confrunti. Eu am doi mentori spre care ma indrept deseori, in probleme de suflet. Nu se cunosc, dar nu se contrazic niciodata.
Unul din ei este profesor universitar, de varsta lui tata, are o casnicie de multa vreme si doi baieti mari, aproape barbati si ei. Intr-o situatie de genul asta, mi-a spus asa: ”Este de varsta ta? Vezi ca baietii se coc mai greu decat fetele. Asta e. Ce sa faci, uite, ia-l mai usor, cu lucruri usoare, distractive. Nu-i cere acuma confesiuni, marturisiri, nu-i da teste psihologice... lasa-l sa se simta lejer, ca se sperie repede. Asa ca mai ia-ti si tu timp, mai iesiti distrati-va si mai probeaza omul, cu ocazia asta. Pe de alta parte, vezi ca baietii astia nu sunt neaparat indrazneti. Daca nu mai merge, da, poti sa il intrebi frontal... ca sa stii una si buna. Si nici foarte mult nu trebuie asteptat: ca ne-o iau altii inainte”.
Si, daca il intrebi pe mentorul meu de 40 de ani, preot, profesor, tatic: ”La urmatoarea cina, vezi si tu, intreaba-l asa ce planuri de viitor are... adica asta urmareste sa afli. Si pana la urma, daca tu vrei ceva serios, trebuie sa vezi daca vrea si el. Sa nu stai degeaba. Iti poate lua ani sa cunosti o persoana, trebuie sa stii daca investesti in a o cunoaste mai departe. Daca se fereste o data, adu subiectul in discutie si data viitoare, mai lasa timp sa treaca si mai adu-l... asa, fara incrancenare, cu tact. Ei se sperie usor, dar trebuie sa vezi ce ganduri are. Sa stii una si buna, sa stii ce faci cu tine”.
Si hai sa vedem parerea unui alt preot tanar, parintele Constantin Necula, profesor si duhovnic al generatiei tinere:
”O femeie, cand iubeste, schimba tinuta, ridica sprancenele, se uita inainte, este luminoasa. Nu poti sa iubesti si sa-ti miroasa gura, decat daca esti batut in cap! Se schimba ceva in atitudini... Si Gheorghe vede asta, dar el este parsiv, pentru ca, in timp ce iubirea femeii este absoluta daruire, iubirea barbatului este ca ecluza, mai ia un pic, mai traieste un pic, o mai deschide, mai foloseste putin, ca asta este sistemul, n-ai ce-i face scurtcircuitarii adamice.
Spuneti-i celui pe care il iubiti ca il iubiti si nu pierdeti nimic - daca nu
va iubeste si nu-l intereseaza, va spune: esti libera, nu mai pierde
timpul! Si sa stiti ca intr-o iubire cel mai pretios element este
timpul. Nu because time is money, ci pentru ca timpul este ireversibil”.
|
Cam la fel indeamna si duhovnicul Nicolae Tanase, in cartea Sotul ideal, sotia ideala:
”Eu cunosc problemele fetelor, cu care discut foarte mult. Despre baieti (vorbesc de cei cuminti si bine orientati) eu spun ca sunt moi, adica nu au initiativa. De aceea, ei amana casatoria pe ani de zile. Cunosc baieti care fac facultatea, inca o facultate, doua masterate si patru doctorate. Si din cauza aceasta, prietena lui nu face decat sa il imite.
Face si ea inca o facultate. Si ajung peste 30 ani cand in sfarsit se casatoresc si apoi constata ca este complicat sa nasca un copil, ca nu stiu ce probleme au avut la nastere etc. Eu nu sunt de acord cu atata scoala! Sau sunt de acord cu multa scoala (poti sa faci pana la 60 de ani scoala), dar sa te casatoresti in timp util. Adica in acel varf in care tu consideri ca ai ajuns la maturitate fizica si de gandire, de unde sa pornesti in viata...”
Ce articol lung! Si inca mai sunt multe de povestit? Spune-mi si tu: cum il faci sa te ceara de sotie? Ce iti trece prin cap? Tu ce experiente ai?