Exista o vorba din popor care nu suna tocmai incurajator insa prinde bine sa tinem cont de ea. Se spune ca dupa luna de miere urmeaza anii de fiere. Acum, n-o fi dracul asa de negru... insa pentru asta, sa ne luam si noi masuri de precautie! Inca din luna de miere! Ce ar putea umbri fericirea celor doi porumbei inca de acum?
Primul dusman al lunii de miere perfecte: tendinta de a controla
Se strecoara pe nesimtite in relatie, mai ales acum. Exista o lege nevorbita, dar pe care o stim cu totii. Ca uiti sa pretuiesti ceea ce ai, atunci cand devine al tau. Asta se aplica mai ales in relatii unde proaspat casatoritii, in virtutea legamantului oficializat, incep sa creada ca au drepturi asupra celuilalt. Manifesta o lipiceala extrema si incep sa il controleze...
Astepti sa iti spuna cine i-a trimis SMS. La ce se gandeste, dar cu detalii, te rog! Cum, nu se gandea la tine?! De unde a primit SMS adineauri? Sa ti-l arate si tie. Oare chiar vrea sa mearga pana la chiosc de unul singur? Dar de ce are nevoia asta? De ce sa nu mergeti impreuna, tu de exemplu de ce iti doresti sa mergeti impreuna si el nu? Cum il face sa se simta ceata din aer in aceasta dimineata? Dar de ce nu vrea sa se gandeasca la asta? Dar de ce nu iti impartaseste si tie, ACUM, daca se poate, ce este in sufletul lui?
 |
In acest fel il privam pe partener de libertate. Il controlam. "Ori, iubirea adevarata afirma libertatea celuilalt. Nu incearca sa-l stapaneasca. Aici se greseste cel mai mult in relatii, cand unul incearca sa-l transforme pe celalalt, sa-l ajusteze dupa gustul propriu. Cand iubesti, trebuie sa iesi din tine in sensul de a incerca sa-l traiesti pe celalalt, sa-l intelegi pe celalalt, sa vezi lumea prin ochii lui. Daca ii calci libertatea, apare instinctul de aparare. Si se va inchide in el. Se va feri de tine, se va simti agresat.
Intr-o relatie trebuie sa existe un balans intre apropiere si distanta. Trebuie sa-i pastrezi celuilalt taina, sa n-o spulberi. Sa nu incerci sa cotrobai in toate cotloanele sufletului lui, sa nu intri cu excavatorul peste flori. Tupeul, indrazneala distrug misterul celuilalt.
Exercitiul acesta al iesirii din noi insine, uneori este dureros. Pentru ca inseamna sa parasesti o pozitie sigura, sa iesi din confortul felului tau de a fi, adoptand felul celuilalt de a fi. Dar numai asa te poti largi, te poti imbogati si poti transforma iubirea in cale de cunoastere. Daca ramai in tine insuti, esti foarte sarac. Ba, te trezesti ca ti se intoarce spatele. Te trezesti singur." (Pr. Pantelimon, de la Manastirea Oasa)
Al doilea dusman al lunii de miere perfecte: Gelozia
Gelozia se leaga strans de tendinta de a-l controla pe sotiorul iubit. Dar nu numai proaspata mireasa este expusa la risc, ci si barbatul. Unele persoane sunt obisnuite sa fie geloase, iar dupa nunta acest sentiment capata legitimitate, in mintea lor. Ca si cum acum ar fi si mai firesc!
Cum sa ii cedezi randul domnisoarei in roz?! (Daca era batrana, nu mai reactionam asa instinctiv...) Cum sa zambesc chelnerului? De ce raspunzi asa de repede la telefon, cand te suna colegul de serviciu, ori nu stie ca suntem in luna de miere?! De ce nu scoti alea doua poze cu prietena ta din liceu, de pe Facebook, mai ales acum ca ne-am casatorit? Ce-o sa spuna lumea?! Adica ce, inca este importanta pentru tine??? Si tot asa...
De ce este gelozia nociva? "Gelozia este iubirea de sine prin celalalt. Daca esti gelos, nu-l iubesti pe celalalt cu adevarat, ci consideri ca celalalt este dreptul tau si ca cineva atenteaza la el. Ti-este frica sa nu vina cineva sa ti-l fure. Dar nici un om nu are dreptul sa il confiste pe celalalt.
Iubirile astea contorsionate, cu gelozii si suferinte care-ti fura ochii si-ti intuneca mintea, sunt iubiri demonice. Ele sunt fascinante in felul lor, sunt foarte simtuale, au un erotism exacerbat, dar produc enorm de multa suferinta, te desfiinteaza ca persoana. Tu crezi ca te-ai jertfit suferind, dar de fapt ai fost posedat. Iubirea adevarata afirma, nu distruge. Ea este ca un cer senin. N-are tulburare si n-are ceata..." (Pr. Pantelimon, de la Manastirea Oasa)
Al treilea dusman al lunii de miere perfecte: Astepti sa fie totul roz
Pai nu?! Doar este luna de miere!!! In scurta vacanta de dupa nunta ajungeti direct in Rai, unde va dovediti mai mult decat oricand ca sunteti cuplul perfect! Partenerul nu are voie sa greseasca, sa faca mofturi, sa fie indispus, sa te ignore, sa oboseasca inaintea ta, sa fie plictisit de tine... Daca se intampla asa ceva, te panichezi sau te infurii si ridici pretentii. Dar oare, nu cumva este normal ce se intampla?
Ba da. Sunteti oameni... Si nimic din ce este omenesc nu va este strain, chiar si in luna de miere. Fii mai ingaduitoare... Apoi, tine minte ceva. "Un om de calitate, daca a intalnit un alt om de calitate si se jertfeste pana la capat, reuseste sa-l invinga pe celalalt prin iubire, chiar daca celalalt iubeste mai putin. Iubirea unuia, cu statornicie, poate sa salveze iubirea celuilalt. Am intalnit chiar recuperari miraculoase de relatii care erau in pragul esecului si au ajuns chiar mai puternice si mai profunde ca inainte." (Pr. Pantelimon, de la Manastirea Oasa)
Este nevoie de efort ca sa atingi perfectiunea... si ca sa fie totul roz. "Faptul ca ai intalnit un suflet pereche nu garanteaza ca iubirea va dura, daca nu lucrezi virtutile ei. Fara potrivire, nu este posibila dragostea. Dar potrivirea este doar o scanteie. Ea nu garanteaza vesnicia sentimentului. Nu meriti ceva pentru care n-ai muncit!
Din contra, se intampla des ca tocmai aceste iubiri sa se cheltuie mai repede, pentru ca totul pare perfect si nimeni nu depune nici un efort. Se ajunge la un fel de suficienta, pentru ca celalalt corespunde perfect nevoilor mele si eu nevoilor lui, si atunci fiecare se iubeste pe sine, prin intermediul celuilalt.
Ce se intampla? Noi nu stim sa ne daruim. Nu avem exercitiul daruirii de sine. Societatea actuala ii educa pe oameni in directia propriilor dorinte, ii invata sa se iubeasca intai de toate pe ei, sa-si urmareasca propria implinire. Si dragostea devine, astfel, un fel de accesoriu, care le serveste fericirii proprii. Am o cariera, am o casa, am si o iubita! Dar nu iubim cu adevarat decat atunci cand facem acest exercitiu al iesirii din sine si cand incepem sa ne exersam in daruire, sa ne antrenam puterea de iubire." (Pr. Pantelimon, de la Manastirea Oasa)
"Sa iubesti inseamna sa gravitezi in jurul implinirii celuilalt. Sa te gandesti cum poti tu sa-l ajuti pe celalalt, cum poti sa-i vii in intampinare, cum sa-l odihnesti, cum sa-l scutesti de un efort, cum sa-i faci o bucurie, cum sa-i gatesti o mancare buna cand e obosit.
Iubirea inseamna foarte multe gesturi. Intentiile, gandurile in sine, nu au nici o valoare in absenta lor. Este plina lumea de ele. Facand gesturi te si verifici pe tine, daca poti cu adevarat sa iubesti. Scria intr-o carte cum un detinut politic taran, inchis la batranete, primea de la babuta lui scrisori, in care ea punea si cate o floare presata. Asta inseamna iubirea. Si chiar mai mult. Sa daruiesti atunci cand esti epuizat, cand nu mai ai nicio forta. Nu exista scuza sa nu daruiesti.
Daca dai din prisos, cand iti este bine si iti vine usor, nu are valoare. Atunci cand nu mai poti si vrei totusi sa faci ceva pentru celalalt, izbucnesc in tine resurse de energie de care habar nu aveai. Primesti forta de la Dumnezeu si ajungi sa faci mai mult decat credeai ca esti capabil. Sa te daruiesti atunci cand nu mai poti te leaga cu adevarat de celalalt si-l face si pe celalalt sa se deschida, sa daruiasca la randul lui. In iubire, trebuie sa daruim ce nu avem, cand nu mai avem." (Pr. Pantelimon, de la Manastirea Oasa)
Cei trei dusmani principali ai lunii de miere perfecte: i-am dat de gol si am gasit si ac de cojocul lor. Voi ce parere aveti? Mai stiti si altii?
