Vorbeam azi cu o prietena despre casatorie si despre ce inseamna sa iti petreci viata alaturi de aceeasi persoana, sa te trezesti alaturi de ea in fiecare dimineata si imi spunea ca ii este teama de casatorie pentru ca presupune foarte mult angajament si un anumit grad de risc. Eu consider ca mereu ne vom intreba daca alegerea pe care am facut-o este cea corecta dar din pacate nimeni nu va fi acolo sa ne dea un "certificat" de garantie pentru pasul pe care il vom face.
Nu stiu ce ii determina pe unii oameni sa considere casnicia o povara: poate insuccesul unei relatii, poate dezamagirea provocata de un om, poate mediul in care traim, poate prea multe intrebari legate de cum va fi. Este aproape imposibil sa nu iti pui intrebarea "ce o sa fie?" sau sa nu ai ceea ce americani numesc "cold feet" inainte de marele moment. Pana la urma sunt reactii normale fata de o stare de lucruri care incepe sa se schimbe. Toate aceste dispar insa in momentul in care, privind relatia ta, vei descoperi ca ai parte de momente de tandrete si romantism, de sprijin si prietenie, momente care nu vor fi schimbate de semnarea unui act.
Pentru unii, un "da" spus in fata ofiterului starii civile sau in fata preotului poate conduce la sentimentul de siguranta, de proprietate asupra celulalt, si atunci dispar acele elemente care faceau relatia voastra deosebita. Nu mai aveti timp de mici flirturi, nu va mai ingrijiti atat de mult ca la inceput, nu va mai dati niciunul peste cap ca sa va surprindeti, sunteti din ce in ce mai obositi cu serviciul ca doar aveti de intretinut o familie. Si cu timpul vi se pare ca este normal sa nu mai faceti anumite lucruri, ca doar sunteti casatoriti. Se instaleaza un soi de rutina, si amandoi capatati sentimentul ca vi se cuvin anumite lucruri, invocand motivul ca suneti sot si sotie acum. Va asteptati sa fiti doriti chiar daca nu ati facut niciun efort in ultima vreme sa aratati atragator, vi se cuvine sa va astepte cineva cu mancare calda acasa dupa o zi grea la serviciu, vi se cuvine sa vi se faca poftele, si asa se instaleaza oboseala, stresul, lipsa de confort dintr-o relatie.
Nimic nu se cuvine in dragoste, in acest sentiment nu astepti sa primesti ceva la schimb. Poti doar sa daruiesti si sa astepti ca cel de langa tine sa iti ofere acest lucru. Pentru ca de multe ori se intampla ca atunci cand te porti cu celalalt cu tandrete, cu duiosie, cand ii oferi sutinere morala, si el la randul lui sa iti raspunda tot cu iubire si cu tandrete.
Prin urmare grijile legate de modalitatea in care va evolua relatia voastra atunci cand veti vei casatoriti sunt nefondate si nu ar trebui sa va ganditi la ele. Nimeni nu iti va garanta vreodata ca o casatorie este un iad sau este un rai, nici ca familia pe care o veti avea va fi ca cea a parintilor vostri. Singurul lucru care ramane de facut este sa "riscati" si sa vedeti cum va fi. Si chiar daca suna banal, este mai bine sa incercati un lucru decat sa va petreceti viata intrebandu-va cum ar fi fost daca ati fi fost casatoriti cu acte in regula.
Prin urmare la intrebarea prietenei mele de azi daca merita sa te mai casatoresti sau daca este mai bine sa locuim impreuna "fara acte"nu as putea sa dau un raspuns complet. Nimeni nu a trebui sa traiasca cu celalalt in baza unui acord scris ci pe baza sentimentelor dintre ei. Acestea sunt adevaratele "contracte" si imi place sa cred in acest moment ca fiecare dintre noi va avea parte de un asemenea "contract" intr-o zi si ca atunci cand il vor semna va fi pentru toata viata.
Nu lasati nimic sa va strice bucuria casatoriei, nici macar un act!
