Argumente Pro si Contra Casatorie ale unei scriitoare single

Diana-Florina Cosmin este o fata frumoasa, eleganta, desteapta. La cei aproape 28 de ani este redactor sef la o revista cu nume puternic, ForbesLife Romania. A facut un masterat in diplomatie la universitatea americana Webster, studiind doi ani in cinci tari diferite: Marea Britanie, Austria, Elvetia, Olanda si SUA. A vizitat peste 40 tari, ii plac cartile lui Andrei Makine si ale lui Nicole Krauss, are o rubrica lunara in revista „Cosmopolitan” si recent i s-a publicat prima carte: „Povestile unei inimi”, la editura Curtea Veche.

Pare sa aiba totul in viata. Lipseste doar EL, sufletul pereche, acea jumatate pe care o cautam cu totii. Fetele din gasca sunt deja „la casa lor”, dar Diana a ramas tot in gara si asteapta cuminte trenul ei. Sta linistita si savureaza peisajul vietii. Nici macar nu e ingrijorata. Oare face bine?

„Eu am fost genul de om care nu a agreat niciodata compromisul. Decat sa fiu intr-o relatie care nu ma face fericita doar pentru a avea un +1, mai bine singura.

Daca nu este cineva cu care sa ma pot vedea intr-un cuplu macar pe termen mediu, prefer sa-l las in pace si sa mergem fiecare pe drumul lui…”

Diana a avut perioade destul de lungi ca fata single - de sase luni, poate si un an - in care a iesit la intalniri, dar nu a cunoscut pe cineva care sa-i atraga atentia cu adevarat. Nu a disperat, insa, niciodata. „Teama de singuratate o ai in primele doua luni, apoi iti dai seama ca te poti bucura de viata si de una singura”, spune ea senina. Insa fiecare fata single este altfel. Avantajul faptului ca esti singura pentru o perioada mai lunga de timp este ca incepi sa te cunosti mai bine pe tine insati.

Oglinda oglinjoara, cum trebuie sa fie barbatul care cu mine se insoara?

Cand am intrebat-o pe Diana cum trebuie sa fie barbatul care o va convinge sa se marite, mi-a enumerat putine calitati. Uimitor, nu a specificat niciun detaliu fizic, nici daca ar trebui sa aiba ochii albastri ca marea, parul negru ca abanosul sau corpul sculptat la sala. Nu a amintit nici greutatea portofelului din buzunar sau a contului din banca. „Trebuie sa fie un om cu care sa rad, sa am ce sa vorbesc, sa aiba incredere in mine. Un om care sa stie ce vrea de la viata, nu sa fie acum in perioada cautarilor”, enumera ea scurt si hotarat. Apoi continua: „Am trecut de varsta la care spuneam: hai sa mai facem o incercare, poate merge….”.

„Nu as face acest pas - casatoria - decat cu persoana care m-ar convinge ca viata noastra impreuna ar fi mai frumoasa decat a fiecaruia separat”.

Diana vorbeste si despre importanta chimiei intr-o relatie, acei „fluturasi” in stomac care apar miraculos cand suntem in prezenta unei anumite persoane. „Nu caut un barbat de dragul de a nu fi singura. Vreau ori totul, ori nimic…”, mai spune ea cu hotarare. De aceea, n-o deranjeaza statutul de fata single. Nu simte lipsa unei relatii nici de Valentine’s: este o zi de iesit cu fetele in oras, asa ca nu are timp sa se simta singura. Recunoaste ca, pe la 20 de ani, isi mai dorea unele maruntisuri punctuale, cum ar fi sa se plimbe cu cineva pe Magheru, ca sa admire impreuna luminitele de Craciun. „Nu am niciun fel de regrete de genul asta. Intotdeauna am crezut cu tarie ca lucrurile bune vin atunci cand trebuie, la vremea lor…”, spune ea.

„O relatie care m-ar convinge sa fac pasul major si sa ma marit ar trebui sa fie una care sa vina firesc si lin, sa curga de la sine… Nu caut persoana perfecta, ci persoana potrivita pentru mine.”

Always a bridesmade, never a bride

De ce ne casatorim atunci cand ne casatorim? Raspunsul este mai complicat decat pare. Uneori cerem prea multe de la o casatorie. Poate sunt de vina si filmele siropoase sau povestile cu feti frumosi care fac realitatea putin mai urata, mai meschina. Bineinteles, iubirea exista, dar nu toti suntem convinsi de ea atunci cand pasim in biserica si ni se pun coroane imparatesti pe cap.

„Mana pe paharul de sampanie si cealalta pe plicul cu bani nu prea le mai lasa mirilor vreo mana libera cu care sa se mai poata tine unul pe celalalt” (Diana Florina Cosmin in cartea Povestile unei inimi)

Diana nu este impotriva casatoriei, ci doar a teatrului ieftin care se petrece uneori la nunta. Nu a gandit dintotdeauna asa. „Primele nunti le-am gustat din plin!”, marturiseste ea. Apoi, 20 de nunti mai tarziu, intregul eveniment nu a mai avut farmec. Toate erau previzibile, urmand parca acelasi desfasurator. La cateva dintre ele a avut privilegiul sa fie si domnisoara de onoare – experienta pe care a trait-o intens. Nici nu avea cum sa fie altfel, cand te gandesti ca la una din nunti a trebuit sa care peste tot o lumanare „usoara”, de doar 10 kg, pe tocuri cui si cu zambetul pe buze. Iar la alta, a infipt 100 de bolduri in rochia miresei, ajutata de nasa – totul pentru ca trena incomoda sa o lase si pe mireasa sa danseze.

„Dupa prima nunta nu mai era asa de stralucitor sa fii domnisoara de onoare”, marturiseste Diana. Insa partea frumoasa atunci cand ti se cere sa fii domnisoara de onoare este faptul ca simti ca esti importanta pentru mireasa, ca ti-a incredintat tie si nu alteia acest rol.

Nunta de poveste a Dianei

Ca orice fata, Diana a avut candva o imagine idilica asupra nuntii. „Pe la 19-20 de ani probabil ca-mi doream si eu o nunta mare”, povesteste ea. Intre timp, viziunea i s-a schimbat. O nunta cu 200 de invitati nu este lucru usor pentru nicio mireasa. Diana si-a vazut multe prietene stresate in saptamana de dinainte si e hotarata sa nu treaca prin asa ceva. Vrea sa-i fie alaturi doar cateva persoane importante, care sa vina din placere la nunta, nu din vreo obligatie. Sa fie o petrecere, alaturi de familie si de prietenii apropiati - o zi pe care sa si-o aminteasca toata lumea cu drag. Nu rochia trebuie sa fie vedeta momentului. „Nu vreau o tinuta in care sa nu ma pot misca decat ajutata de trei persoane si cu care sa ocup doua scaune la masa. Vreau sa dansez, sa ma simt lejer, sa ma bucur de moment”, spune ea.

„Nu am fost genul de fata care sa viseze la ziua nuntii. Am prietene care stiau dintotdeauna exact cum trebuie sa arate totul la nunta lor”.

Diana urmeaza si exemplul parintilor ei. „Am antecedente in familie!”, explica ea razand. Apoi continua: „Ai mei s-au casatorit intr-un mod mai original. Si-au chemat cateva rude si prieteni apropiati cu doua saptamani inainte. Mama a purtat o rochie albastra, croita dupa modelul ei. Toata lumea isi aminteste ca a fost o super-petrecere”, spune ea. Un alt lucru important care defineste nunta de poveste a Dianei tine de aspectul banilor. „Stiu clar ca n-o sa fie o nunta cu dar! Nici nunta alor mei n-a fost”, declara ea, mandra.

Rochia? Nu si-a facut un model. Insa stie sigur cum nu va fi: „Nu vreau rochia tipica de printesa sau de sirena, nu vreau nici trena sau crinolina. Vreau sa fie ceva simplu, care sa ma reprezinte. O sa ma gandesc la croielile care imi plac si in care ma simt bine si asa o voi face”, spune ea hotarata.

Despre fosti, despre iubire

De cateva saptamani, Diana este iar o fata single. Nu regreta nici acum despartirea, asa cum ea insasi marturiseste ca nu-i este dor de niciun fost. Ba chiar dimpotriva, daca ar putea da timpul inapoi, nu si-ar dori inca o incercare cu niciunul dintre ei. Am intrebat-o daca a existat vreun baiat special in viata ei. Dupa cateva secunde de ezitare, a raspuns sincer: „A fost o persoana pe care am crezut ca am iubit-o mai mult”. Dar vorbeste la timpul trecut, pentru ca a avut ocazia sa reinnoade relatia si si-a dat seama ca deja era prea tarziu si nu mai ramasese nimic de reinnodat sau de revizitat.

„Marile iubiri din trecut nu mai par atat de mari cand le vezi cu ochii altei varste”.

A ramas in relatii bune cu toti fostii. Chiar ea ii descrie ca fiind niste oameni minunati, „insa lipsea acel ceva din relatia noastra”, spune ea apasat. Apoi continua: „Voiam lucruri diferite de la viata. Nu ne-am sincronizat, nu s-au potrivit povestile”. Pe masura ce vorbeste despre dragoste face o constatare uimitoare, care m-a pus putin pe ganduri: „Nu cred ca am avut o mare dragoste pana acum. Cred ca doar mi s-a parut…”. Cu toate acestea, stie exact cum ar trebui sa arate iubirea. „Viata este aerul, iar dragostea este acel moment in care ne simtim atat de usori incat aerul ne alearga”. Nu este definitia ei, ci una pe care a auzit-o demult, intr-o piesa de teatru care i-a placut mult. ,,Cimitirul Pasarilor", de Antonio Gala. „Asa mi-as dori sa fie iubirea. Un sentiment care te face sa te simti senin si impacat cu viata ta, nu care te umple de nesigurante si temeri”, spune ea. Recunoaste ca orice relatie inseamna si multa munca, dar daca nu exista sentimentele de la care sa pornesti si acea bucurie de a fi cu celalalt, toate eforturile nu-si au niciun rost.

„Carrie” de Romania

Din 2009, Diana are o rubrica de autor - „Sex and the Single Girl” - in revista Cosmopolitan, asemeni personajului Carrie din serialul de succes „Sex and the City”. Comparatia o maguleste, dar nu cu acest gand a inceput sa scrie despre iubire si relatiile de cuplu, ci pentru ca simtea nevoia sa-si exprime dilemele si gandurile referitoare la relatii. Prima oara i-a venit ideea dupa ce s-a despartit, la 20 de ani, de un prieten la care tinuse mult. ,,Acel final mi-a trezit niste intrebari. Am inceput sa scriu ce simteam si am realizat ca ma citeau multi oameni pe care nu-i cunosteam, dar care se regaseau in postarile mele”, spune Diana.

Se intampla acum zece ani, pe Yahoo360, cand blogurile nu erau catusi de putin la moda. Pentru ca Yahoo360 a pierdut, in timp, razboiul cu concurenta, Diana si-a facut un site al ei, dar in engleza de data aceasta. Motivatia a fost simpla: era la masterat in strainatate si ii venea mai usor sa se exprime in engleza. Dupa ce a revenit in tara si s-a angajat la Forbes, cei de la revista Cosmopolitan i-au propus sa scrie, in timpul liber, si pentru ei, iar trei luni mai tarziu isi avea propria rubrica, dedicata in intregime fetelor singure. De ce lor? Pentru ca intr-o lume plina de cupluri, de multe ori parerile si sentimentele fetelor singure sunt trecute cu vederea.

Curios lucru este ca Diana nu a fost de la inceput un fan al serialului „Sex and the City”. A inceput sa-l urmareasca abia in 2008, cand - aflandu-se intr-un aeroport - i-a atras atentia DVD-ul cu primul sezon al serialului. L-a vizionat integral in acea seara, intr-un hotel din Cehia si a devenit fanul fetelor.

Diana calatoreste destul de mult. De cele mai multe ori in interes de serviciu, cautand povesti ale unor oameni interesanti, care fac lucruri iesite din comun. Urmarirea de filme si seriale, seara, in hoteluri din diferite colturi ale lumii, a devenit o traditie placuta pentru ea, mai ales ca DVD-urile cumparate din aeroporturi ii amintesc de locurile pe care le-a vazut si de trairile pe care le-a avut in acele momente. Totul are o poveste pentru Diana.

„Povestile unei inimi” – un vis implinit

Anul acesta i-a adus Dianei cea mai mare implinire sufleteasca si profesionala: publicarea primei carti! „Am stiut dintotdeauna ca o sa ajung candva sa scriu carti, dar nu credeam ca acest moment va veni atat de frumos si de firesc”, spune ea emotionata. A fost mai intai blogul, apoi rubrica din Cosmopolitan si, in final, propunerea celor de la editura Curtea Veche de a scrie o carte pe acelasi subiect – povestile de iubire ale unei fete singure.

Nu si-a plans niciodata ghinionul de a intalni barbati total nepotriviti pentru ea. Stia ca, intr-o zi, fiecare dintre ei o va inspira pentru ceva.

Toate aceste experiente se regasesc in cartea ei, „Povestile unei inimi”, insa fostii pot sta linistiti: nu a descris pe nimeni, ci pur si simplu a ilustrat experientele prin care a trecut. „Este o carte foarte autentica si sincera”, afirma Diana.

Desi cartea ei se va lansa abia saptamana viitoare, Diana lucreaza deja la alte doua proiecte - un roman si o carte pentru copii. Nu da detalii, precizeaza doar ca nu va parasi problematica iubirii prea curand. „E cam greu sa scrii fara sa intre dragostea in ecuatie”, explica ea razand. Apoi concluzioneaza: „Dragostea este cea are isi baga coada tot timpul si da lucrurile peste cap”.

„Nu ne-ar fi trebuit niciun ,,like”. Noi doi am fi fost de-ajuns”. (Diana Florina Cosmin in cartea Povestile unei inimi)

Increzatoare ca marea ei iubire va ajunge la ea atunci cand trebuie, Diana se bucura de viata din tot sufletul. Nu-i este teama de suferinta si de micile hopuri ale vietii, ba chiar dimpotriva, stie ca tristetea este, uneori, o muza. „Nimeni nu a plecat pe lumea cealalta fara sa aiba inima franta”, glumeste ea. „Nu cred ca poti sa aspiri sa fii macar putin artist intr-un domeniu din lumea asta daca n-ai suferit pentru cineva sau pentru ceva macar o data in viata. Din marile tristeti ies uneori lucruri foarte frumoase…”, concluzioneaza ea, ca un om matur si intelept.

Voi ce parere aveti despre argumentele pro si contra casatorie/relatii ale autoarei Diana Cosmin?