E nunta ta si, desi teoretic ai puterea sa faci ce vrei tu, n-o sa faci... asta daca mai vrei sa traiesti in societatea noastra iubitoare de traditii si obiceuri capatate cine stie de cand si de pe unde. Asa ca, am selectat o serie de traditii de-ale noastre ca sa fii pregatita. Si pentru ca sunt incredibil de multe, n-au incaput intr-un singur articol, astfel incat data viitoare ramanem la aceeasi lectie: traditii si obiceiuri de nunta la romani.
Cat mai dureaza o nunta? Pai ideal ar trebui sa fie cat vrei tu: o masa festiva de cateva ore sau chiar toata noaptea. Pe vremuri, traditia cerea ca nunta sa dureze o saptamana (de joi pana miercuri dimineata), dar de atunci, oamenii au mai obosit.
Invitatii la nunta
La oras lucrurile aparent neimportante pot provoca adevarate certuri. Spre exemplu, fiecare pereche vrea ca invitatiile de nunta sa fie cele mai frumoase, cu texte inedite sau romantice, pentru ca ea sa vorbeasca despre cat de distractiva sau costisitoare va fi nunta.
"La sat e mult mai simplu; vorniceii cheama pe toata lumea, plimband plosca pe la toata casa. Cine nu vine ori e bolnav, ori e cernit, ori s-a hotarat sa plece din comuna, ca viata buna nu va mai avea cu nimeni de pe acolo." (R. A.Roman).
"Plosca e carafa munteanului. Cand porneste la drum e nedeslipita de el, purtand-o la sold ca tasca. In plosca se poarta rachiu ori vin. Plostele se fac la Brasov si in Bucovina. Cele de la Brasov sunt cele mai mandre. In judetul Suceava, satele de la munte, vatajeii umbla cu plosca plina pe la case de poftesc nuntasii la masa cea mare, plosca adeseori fiind impuita si impistrita si increstata frumos." (M. Lupescu)
Asezarea nuntasilor
Daca asezi un nuntas "in capul mesei" nu e totuna cu a-l aseza la mijloc sau la "coada mesei", ierarhia sociala trebuie respectata. Pentru a nu se crea confuzii, la oras se practica marcarea locului unde se doreste asezarea unor invitatii printr-un cartonas.
Momentele nuntii
Ceremonial complicat si prilej de bucurii si ospete fara numar, nunta taraneasca incepe cu Masa Petitorilor, continua cu Masa de Logodna, Masa "La Brad" (sau in Moldova, de Hobot), atinge o culme ametitoare cu Masa cea Mare si se inchide incet-incet cu Masa Vornicilor si a Drustelor (deveniti la oras cavaleri si domnisoare de onoare), Masa Socrilor, Masa Bucataritelor (a Socacitelor in Ardeal), Masa Colacilor si in sfarsit Masa Dusului de Cale Primara, la o saptamana dupa nunta, cand insurateii, nasii si parintii mirelui vin la casa fetei de multumesc parintilor pentru curatenia copilei, petrec si iau ce zestre a mai ramas prin casa.
"In plus, daruirea de alimente, imprumutul de vase sau mobilier (mese, scaune) este limbajul coeziunii sociale in viata traditionala. Numarul si calitatea darurilor aduse de participanti pot fi apreciate ca dovezi ale relatiilor sociale, mai mult inca, ele pot fi socotite ca "barometru sensibil" al evolutiei acestor relatii." (O. Vaduva).
In zona Buzaului, dar si in alte locuri, dupa tratatia de rigoare, cea mai buna prietena a miresei iesea din casa cu o icoana si se urca in prima caruta, urma o alta fata ce ducea oglinda, apoi celelaltele scoteau din casa perne, plapuma, cearceafuri, covor si alte toale. Baietii scoteau mobila si o incarcau in carute. Apoi, cu totii se urcau in carute si, in chiote si cantece, alaiul se indrepta spre casa mirelui, unde tinerii asezau lucrurile la locul lor.
Vineri, atat baietii cat si fetele ajutau cele doua familii la pregatirile necesare, iar spre seara se faceau sarmalele in foi de vita, alt prilej de voie buna si distractie.
Sambata, spre seara, vornicii pregateau bradul/brazii si ii bateau in tumurugii portilor la mire, la mireasa si la nasi. 
Mancarea la nunta
Nu-i bine sa mananci din oala, ca-ti ploua la nunta (A. Gorovei). Toate cred ca am auzit vorba asta, insa nu am tinut prea mare seama de ea. Nu ne ramane decat sa vedem in ziua cu pricina cine a avut dreptate.
Mancarea este atat de importanta incat orice descriere a petrecerii incepe cu ce a fost pe masa si... la cat s-a ridicat darul. In general portiile sunt mici pentru ca fac economie gazdele, iar la oras ciupeste personalul restaurantului (sa le ramana si "baietilor" ceva).
La tara bucatele se fac in curte, si vin toate babele sa ajute, o saptamana intreaga (o nunta sateasca e evenimentul obstei intregi, aduc toti gaini, se taie un porc ori un vitel, gazdele se pregatesc un an de zile pentru noaptea cea mare). La oras, nimeni nu stie cand si unde se face mancarea, asa ca e mai bine sa evitati sosurile si tocaturile. 
Rolul colacilor la nunta
Bradul de nunta (Oltenia si Muntenia) este sustinut de un colac pe care il ia bradarul. Stegarii din alai (Transilvania) poarta in maini un colac mare care le revine dupa ceremonie, tinerii (in Nordul Moldovei) primesc "colacul flacailor". Animalele de la caruta sunt impodobite cu colaci (sudul Transilvaniei), pe care il iau drept rasplata, pentru serviciile aduse in cadrul nuntii, conducatorii respectivelor vehicule.
Se pare astfel ca nu conteaza in ce parte se tine nunta, atata timp cate este si un colac acolo. Mireasa este impodobita fiind asezata pe doi colaci (Oltenia), sau primeste alaiul de nunta privind printr-un colac, dupa cununie mananca din acelasi colac cu ginerele, i se rupe un colac deasupra capului cand pleaca la biserica, cat dureaza "imbrobodirea" tine pe brate doi colaci, darul (banii) se aduna pe un colac.
Elementul ce polarizeaza atentia generala este "colacul de mireasa", pe care il rupe fie nasa (Oltenia Muntenia, Moldova), fie mireasa insasi (Transilvania) deasupra capului ei inainte de a pleca la cununie.
Trei colaci mari se duc nasilor de catre insuratei. Colaci duce ginerele parintilor femeii lui cand se duc "de cale". La o saptamana dupa nunta, insurateii se duc cu parintii tanarului la parintii fetei, de le duc colaci, ca multamita de cinstea fetei. (M. Lupescu).
Darul de nunta
Ultimul, dar nu cel de pe urma, darul de nunta n-are cum sa lipseasca de la nicio astfel de petrecere. Plocoanele ce si le trimit reciproc tinerii sau pe care le aduc invitatii la nunta, darurile ce se ofera in cadrul ceremoniei nasilor, socrilor, rudelor si, in genere, nuntasilor, sau sunt rasplatiti cei care au diferite functii in cadrul nuntii (bucatarii, alergatorii, chematorii, bradrii, stegarii), si fac parte componenta a unui sistem de comunicare in limbaj simbolic, specific colectivitatilor traditionale.
E de neconceput sa refuzi, fara un motiv serios, o invitatie la o nunta romaneasca. Orice refuz rupe un lant de schimburi financiare bine inchegat, la care toti cei care au copii sau nepoti de maritat-insurat, participa. Roata de intr-ajutorare a comunitatii nu se poate dezechilibra fara riscuri antipatice. Cine invita azi la o nunta contracteaza o lunga serie de nunti viitoare si obligatorii la care va fi "invitat".
