Într-o lume în care feminismul își face din ce în ce mai simțită prezența în mentalitatea femeilor de pretutindeni, mișcarea soțiilor tradiționale capătă tot mai mult contur. Exemplul clasic de soție casnică, de femeie care gătește, face curățenie, are grijă de copii, este din ce în ce mai promovată în mediul online. Pe rețelele de socializare, mișcarea soțiilor tradiționale este promovată de diferite femei care susțin că statutul femeii în anii '50 era cel mai aproape de idealul unei căsnicii perfecte.
Soția tradițională este cea care nu își contrazice bărbatul, îl așteaptă îmbrăcată frumos, machiată și aranjată, cu locuința sclipind de curățenie, mâncarea caldă pe masă și copiii zâmbitori și ascultători. În anul 2024, această modă a revenit printre femeile care, din proprie inițiativă doresc să fie casnice și în același timp să ceară permisiunea bărbatului pentru orice acțiune pe care o fac.
O soție tradițională nu va ieși niciodată din casă la cumpărături, să se întâlnească cu o prietenă la o cafea, fără a-i cere bani soțului și fără a-l anunța dinainte. Nu numai că femeile care adoptă această mișcare depind de permisiunea soțului pentru orice acțiune pe care o întreprind în afara casei, ci mai există o regulă: nu au voie afară după lăsarea întunericului.
Soția tradițională pune dorințele și nevoile soțului mai presus de dorințele ei pentru că „doar așa va funcționa căsnicia”
În cadrul acestei mișcări din ce în ce mai populare, femeile cer permisiunea soțului să întreprindă practic orice acțiune în afara casei, fiind privită mai mult ca o chestiune de respect. Reprezentantele sexului frumos, tinere mai conservatoare, dar și femei cu un loc de muncă foarte bun, renunță la tot pentru a deveni casnice. Femeile renunță la jobul lor bine plătit pentru a coace pâine în casă și a amesteca în tocăniță, cu părul pus pe bigudiuri, în timp ce își așteaptă soțul să vină de la muncă. Această alegere nu ține de finanțe sau de logistică, ci este mai mult o chestiune filozofică.
Oamenii caută să se întoarcă în acele timpuri demult apuse care par acum ideale, relații utopice care în viziunea multora nu sunt atât de greu de obținut. Adesea, femeile care au crescut în familii unde părinții au divorțat și mamele au fost nevoite să le crească singure, adoptă acest mod de gândire pentru a evita să treacă prin același greutăți ca și părinții lor.
Într-o astfel de gospodărie în care femeia este casnică și bărbatul este singurul care aduce bani acasă, soțul este cel care are ultimul cuvânt de spus în ceea ce privește achizițiile, iar banii sunt puși la dispoziția soției prin intermediul unui cont separat sau a unui card de debit. Soția tradițională nu va avea voie să aibă prieteni persoane de sex opus și nici să își pună mai presus credințele, convingerile sau preferințele, decât cele ale soțului ei.
Acest trend din ce în ce mai în vogă în țări din întreaga lume readuce în discuție familia anilor '50, modelul părinților tradiționali în care mama rămâne acasă să aibă grijă de copii și să facă mâncare, iar tata merge la job. Apoi mama îl așteaptă cu zâmbetul pe buze în timp ce tata se relaxează la televizor cu o băutură răcoritoare, după care îi este servită cina caldă. Experți în domeniu și psihologi susțin că o astfel de mișcare ține mai mult de partea psihologică, de felul în care femeile pot accepta un asemenea rol, pentru că este nevoie de multă maturitate, disciplină și capacitatea de a tolera orice gest celuilalt.
Cum arăta și ce atribuții avea o soție casnică în anii '50
În România am putea spune că soția casnică nu a dispărut niciodată din peisaj, pentru că încă sunt foarte multe familii în care acest trend există, însă fără ca membrii să fie conștienți de acest lucru. Femeia casnică este cea care se ocupă de toate treburile în gospodărie, indiferent că locuiește în mediul urban sau rural, în timp ce soțul muncește de dimineață și până seara pentru a aduce un venit familiei.
Soțul era cel care plătea ipoteca la casă, așa cum în zilele noastre în cele mai multe cazuri este necesară plata ratelor sau a chiriei. Bărbatul era cel care alege locul de reședință al familiei, iar femeia doar îl urma întru totul. Soția se îngrijea doar de bunăstarea familiei, își îngrija copiii și pregătea mereu mâncare proaspătă și caldă, la fel cum se întâmplă și acum în multe din gospodăriile din țara noastră.
Din păcate, în asemenea situații, divorțul este foarte greu de obținut, în deosebi de către soția care nu are un venit stabil și nici o locuință pe numele ei. În eventualitatea unui divorț, bunurile obținute după căsnicie sunt comune, chiar dacă soția nu a participat activ la cheltuieli din cauză că nu a avut un job. Cu toate acestea, există femei care încă visează să devină soții casnice apreciate de bărbații lor ori de câte ori prepară un fel de mâncare delicios.
Structura socială a societății din zilele noastre încă oferă bărbaților o mai mare putere comparativ cu cea a femeilor și un statut social mai avansat. Mișcarea feministă a fost de multe ori neînțeleasă sau minimizată, deși tot ceea ce cer reprezentantele acestei mișcări este egalitate de drepturi între bărbați și femei, precum și egalitatea în responsabilități, fără a exista privilegii speciale pentru reprezentantele sexului frumos.
În ceea ce privește mișcarea soțiilor tradiționale, există desigur soții care nu sunt de acord cu decizia altor femei de a avea un job full time, fără a se ocupa pe deplin de casă și de copii. De asemenea, există și femei care muncesc pentru a se întreține și nu privesc cu ochi buni rolul femeii de soție mamă și casnică. În plus, pot apărea frustrări în cazul în care bărbatul este singurul care ia decizii și care aduce bani în gospodărie, în cazul soțiilor care au aspirații și vise înalte.
Cu toate acestea, mișcarea soțiilor tradiționale capătă contur în rândul femeilor tinere care nu doresc să fie judecate, ci doar să își concentreze atenția asupra activităților casnice, copiilor și soțului.
Surse foto: pexels.com
Surse articol: today.com
