Paul, tu cum comunici eficient in cuplu? Impartaseste-ne din experienta ta.
Depinde. Depinde ce vreau sa obtin... Vreau armonie? Am un scop, de care incerc sa il conving si pe celalalt? Suntem intr-o situatie conflictuala? Si atunci, care este miza? Sa restabilesc echilibrul in relatie, sa impun o egalitate, sa il menajez pe celalalt? Vezi, sunt multe variabile... Dar este bine sa te intrebi: ce inseamna pentru mine, acum, sa comunic eficient? Acesta ar trebui sa fie primul pas.
Primul pas? Putem atunci sa stabilim, sa zicem... 5 pasi pentru o comunicare eficienta, cu iubitul?
Putem. Primul pas: sa imi clarific ce vreau. Ce urmaresc acum, in situatia aceasta? Cu ce scop comunic? Cine este important? Ce simte celalalt, pe care il stiu sensibil, pentru care sunt dispus sa las de la mine? Atunci, comunicarea eficienta va fi cea in care imi inghit unele vorbe, sau mai degraba le aman, pentru ca il vad pe celalalt nepregatit sa le auda. Poate este mai tulburat decat mine.
Dar poate sunt si eu suparat, si este dreptul meu. Atunci, comunicarea eficienta poate fi cea care ma ajuta sa spun ce simt, ce traiesc, nu sa ma abtin. Consider ca este momentul sa spun ce simt, sa ma fac auzit. Este momentul meu, celalat sa ciuleasca urechile. Pot atunci si sa fiu agresiv, sa fiu furios in exprimare. Daca emotiile mele sunt intense, daca vreau ca partenerul sa inteleaga, sa simta pe pielea lui asta, sa "il piste". Si daca totodata am incredere ca el le poate duce... ca nu este prea fragil. Ca face distinctia intre relatia noastra, per ansamblu, si momentul ACESTA de furie.
Paul, dar ce ne facem daca suntem amandoi tulburati?
Este mai dificil sa avem o comunicare eficienta atunci, poti sa nu mai stii ce inseamna eficient sub impulsul momentului. Si atunci cand spiritele sunt aprinse, de regula intra in ecuatie variabile precum: structura ta de personalitate; adevarata miza a conflictului (pe care poate nici fata de tine nu ai recunoscut-o inca), sau modul in care ai invatat sa comunici inca de mic. Acestea influnteaza radical comunicarea, intr-un conflict, sau cand discuti in contradictoriu. Isi pun amprenta. Acestea: modul in care obisnuiesti sa iti satisfaci nevoile, sa ceri ceva de la celalalt...
 |
Si aici poate fi momentul sa te desprinzi... sa iti iei spatiu si timp. Sa iesi din incapere, sa te duci sa te plimbi, ca sa iti aduni gandurile, sa te calmezi. Nu sa parasesti ceva, nu sa dai bir cu fugitii sau sa pleci. Eu sunt de parere ca mai bine ramai unde esti si rezolvi problema, ca nu o rezolva nimeni pentru tine. Nu fugi de problema. Ci iti iei un timp sa se linisteasca emotiile aprinse, ca sa te poti intoarce mai limpede asupra problemei din cuplu, sau a problemei de comunicare. Acesta ar fi pasul doi.
Deci care ar fi pasul doi pentru a comunica eficient?
Pasul doi: ia-ti spatiu si timp sa te limpezesti si sa vezi clar. Uneori nu se impune sa pleci din camera. Te poate ajuta celalalt sa te linistesti, prin stapanirea lui de sine. La nervi, poti sa te abtii. Daca taceti fiecare si amanati exteriorizarea, timp de 5 minute, lucrurile vin apoi altfel. Vine esentialul, va intoarceti la esenta, la ce are nevoie sa fie spus. Si nu cadeti in capcana vorbelor violente, a jignirilor, a reprosurilor. Cam asta inseamna pasul 2, sa te abtii, sa astepti sa iti vina mintea la cap, cum se spune in popor. De obicei trebuie sa parasesti "ringul de box", sa iei o gura de aer.
 |
Dar nu neaparat. Este frumos cand reusiti sa stati impreuna, la nervi, si sa va linistiti. Sa simtiti cum descreste tensiunea. Unele cupluri pot, nu au nevoie sa puna spatiu fizic intre. Te poate ajuta celalalt. Atunci cand te superi, celalat tace, cu toate ca este si el plin de nervi, si atunci tu ai timp sa te mai linistesti. 2, 3, 5 minute. Si, pe nesimtite, se mai linisteste si el, scapa de urgenta de a-ti arunca o replica nociva.
Cand reusiti sa va luati fiecare spatiu, ramanand totusi impreuna, in acelasi loc, si sa dezamorsati situatia fara sa plece vreunul de pe "ringul de box"... Asta consolideaza cuplul. Dar este nevoie de multa dragoste pentru asa ceva, si de o balanta, de un echilibru al ritmurilor intre cei doi: cand unul se aprinde, celalalt sa nu puna paie pe foc, sa ramana rational.
Are aici vreo influenta diferenta asta: femeie - barbat? Avem diferente de comunicare intre femeie si barbat, intr-un cuplu?
De obicei, da. Diferentele sunt structurale, fiziologice. Se reflecta in masa osoasa, musculara, in marime. In final, intr-o imagine de sine diferita, care se transmite in plan social. Femeia este mai fragila, barbatul este mai dominator, se impune mai natural decat femeia. Este util ca ea sa aiba in vedere acest mindset.
 |
La un nivel bazal, avem o diferenta hormonala, care seteaza multe din atitudinile, dispozitiile si modul in care te angajezi in activitati. Inclusiv in comunicare, barbatul este indreptat mai mult catre scop, decat catre proces. Are mai mult testosteron: hormonul agresivitatii, care te impinge, care pare sa nu lase foarte mult loc pentru ce se deruleaza la momentul respectiv, in relatie. Adica nu are rabdare, nu permite spatiul acela, sau timpul acela pentru potolire. El grabeste procesul. Dar nu este o regula. Si femeia poate prelua acest rol uneori, barbatul fiind mai rational. Sunt unul concentrat pe scop(ce facem, unde mergem, cand rezolvam ce avem de rezolvat) si unul concentrat pe ce se intampla aici si acum, si pe procesul comunicarii, pe relatie. Asa ca apare un decalaj si pare ca nu se inteleg.
Si daca pare ca nu se inteleg... care ar fi urmatorii trei pasi, pentru o comunicare eficienta in cuplu?
Pasul trei: sa-ti iei un timp ca sa il auzi pe celalalt. Te asezi si-l privesti pe celalalt si il asculti. Pe el, nu ce trezeste in tine cererea sau reprosul lui. Ci pe el, nevoia lui, dorinta lui: oare ce vrea sa transmita? Ce este important pentru el, acum? Esti atent la el? Auzi fiecare cuvant pe care il spune? Ii urmaresti limbajul nonverbal? Ii surprinzi emotiile? Poti sa le numesti? In comunicare, adeseori, partenerul este ca o fisa cu instructiuni pentru ce ar trebui sa facem noi in continuare. El tocmai imi spune ce "butoane" are nevoie sa ii fie apasate... eu sunt prezent? Il citesc? Ii acord atentia mea?
Pasul patru: reformularea. Sa nu trec mai departe, in a da raspunsul meu, decat dupa ce ma asigur ca te-am inteles corect. Si atunci, reformulez si eventual te intreb. "Inteleg ca iti sta mintea la treburile pe care ti le-ai luat sa le lucrezi de acasa in week-end, si de aceea te grabesti asa sa mergem la teatru si iti este si indiferent la ce piesa... am inteles bine?"
Pentru ca el poate sa raspunda "Nu! Ma grabesc sa mergem odata la teatru, ca sa imi scot din minte treburile care ma asteapta aici in casa, si sa ma bucur de seara asta cu tine! Mai putin imi pasa ce piesa alegem, cata vreme petrecem seara impreuna si imi iau de pe cap presiunea serviciului!" Deci, este important sa reflectam, si apoi sa trecem la concluzii...
Pasul cinci: comunicarea asertiva
Dupa ce te ascult cu atentie, vine momentul sa dau raspunsul meu. Sa stabilesc ce pot si ce nu pot eu sa fac, ori sa accept, din ce aud de la tine. De exemplu "Te aud. Inteleg ca nevoia ta este sa mergem mai repede... Si eu vreau sa mergem odata. Dar as avea nevoie de inca 5 minute in casa, sa vad ce optiuni avem." Sau "Ma bucur ca vrei sa imparti seara asta cu mine. Dar mie nu-mi convine ca tu ti-ai rezervat seara asta pentru cuplu, si restul week-end-ului pentru munca. Nu mi-ai cerut parerea, cand ai ales sa faci asta..."
 |
Deci, comunicarea asertiva implica sa luam in considerare posibilitatea de a exista conflict. Nu trebuie sa fugim de conflict. Este nevoie de conflict, chiar si in cuplu. Doar ca de multe ori, nu atunci... si cand chiar este nevoie de el, poate fi periculos. Dar mai bine sa dezbatem nemultumirea legata de petrecerea week-endului intre munca si cuplu, pentru ca aceasta este problema reala (chiar daca naste tulburare si pare periculos), decat sa ne certam pentru pretexte precum "ma grabesti sa ies din casa" ori "nu te intereseaza ce piesa alegem"...
