" Presupunerile pe care le facem unii despre altii nu sunt niciodata 100% reale. Acest lucru este probabil responsabil de mare parte din instrainarea inutila pe care o traiesc oamenii. De vina este si faptul ca suntem niste vorbitori nepriceputi! Folosim cuvinte gen "asta", "acela", dar nu lamurim la ce anume facem referire. Si nici nu il mai ascultam pe celalalt pana la capat, pornind de la premiza ca stim deja ce doreste sa transmita. Cum, atunci, ii transmitem partenerului ca il ascultam? Aratandu-i efectiv ca am auzit continutul vorbelor sale. Haide sa incercam asta, printr-un joc.
Stai fata in fata cu partenerul. Unul dintre voi face o afirmatie despre care credeti amandoi ca este adevarata. Celalalt raspunde cu "Vrei sa spui ca...", pentru a indica daca a inteles sau nu. Scopul este sa obtineti trei de "da".
De exemplu:
-Cred ca este cald aici.
-Vrei sa spui ca nu te simti bine?
-Da.
-Vrei sa spui ca si mie ar trebui sa imi fie cald?
-Nu.
-Vrei sa spui ca astepti sa deschis geamul?
-Nu.
-Vrei sa spui ca ai vrut sa stiu ca nu te simti bine?
-Da.
-Vrei sa spui ca ai vrea sa fac ceva in legatura cu asta?
-Da.
In acest moment, ascultatorul a inteles ce vroia sa spuna vorbitorul. Daca ascultatorul nu a fost in stare sa obtina niciun raspuns afirmativ, vorbitorul trebuie pur si simplu sa explice ce vroia sa spuna.
Faceti exercitiul de mai multe ori cu aceeasi afirmatie, schimband, daca puteti, partenerul: incercati cu sotul / sotia, cu fratele, cu copilul, cu prietenii. In acest fel, iesiti din tiparul obisnuit de comunicare, recalibrandu-va la mai multe stiluri si la un mod diferit de a recepta. Veti reveni la comunicarea din cuplu cu un "suflu nou". Apoi, incercati cu o intrebare. Tineti minte ca doriti sa gasiti intelesul intrebarii, nu sa raspundeti la ea. Apoi, faceti mai multe serii.
Probabil ati inteles cat de simplu este sa intelegem gresit pe cineva, facand presupuneri despre ce vrea sa spuna. In timp ce faceati exercitiul, ati reusit sa deveniti constient de increderea si amuzamentul care se pot naste din implicarea intr-un efort deliberat de intelegere? Probabil acum devine mai clar ca fiecare avem imagini diferite pentru aceleasi cuvinte. A afla care sunt aceste imagini inseamna a intelege.
Vi s-a intamplat vreodata urmatorul lucru? Va intalniti seara acasa cu sotia. Unul dintre voi intreaba "Ei, cum a fost ziua de astazi?". Celalalt raspunde: "Ei, nimic special".
Ce intelesuri sunt evidente in acest schimb de replici? O femeie care traia destul de des astfel de dialoguri spunea ca acesta era modul in care sotul ei ii taia tot cheful. Iar sotul ei imi spunea ca acesta era modul in care sotia ii arata ca nu-i pasa de el.
"Ei, cum a fost ziua de azi?" poate insemna "Eu am avut o zi groaznica si ma bucur ca esti aici. Sper sa fie mai bine acum". Dar poate insemna si "De obicei esti morocanos. Ti-a mai trecut?" Sau "Ma intereseaza prin ce treci. As vrea sa stiu ce lucruri interesante ti s-au intamplat."
"A, nimic special" poate insemna "Chiar te intereseaza? Mi-ar placea sa te intereseze, dar nu sunt convins ca vorbesti serios." Sau, poate insemna "In ce capcana vrei sa ma mai prinzi acum? O sa fiu atenta!"
(Virginia Satir,Arta de a fauri oameni)
" Relatiile interumane bune depind de cat de bine ne intelegem unii pe altii, indiferent de cuvintele pe care le folosim. Avand in vedere ca mintile noastre actioneaza mult mai rapid decat gurile, folosim adeseori un fel de stenografie care poate insemna pentru ceilalti cu totul altceva decat inseamna pentru noi. Sa incercam aceste exercitiu, care va ajuta la cresterea nivelului de intelegere si comunicare dintre voi doi.
Faceti o afirmatie despre care credeti ca este adevarata. Partenerul vostru repeta afirmatia, cuvant cu cuvant, imitandu-va tonul, vocea, inflexiunile, expresia fetei, pozitia corpului, miscarile. Verificati daca va imita cum trebuie si, daca este asa, spuneti-i. Daca nu, aratai-i unde a gresit. Fiti clari, nu mergeti pe banuieli. Apoi, inversati rolurile.
Acest exercitiu ne ajuta sa ne concentram pe modul in care privim si ascultam o alta persoana. Ascultatul si privitul necesita intreaga noastra atentie. Platim un pret mare atunci cand nu privim si nu ascultam cum trebuie: sfarsim prin a face supozitii si a le lua drept realitati.
Haideti sa ne gandim putin la cuvinte. Cand va vorbeste cineva, cuvintele pe care le auziti au un sens? Le credeti? Sunt ciudate sau vi se par o prostie? Aveti sentimente fata de cealalta persoana si de voi insiva? Va simtiti prost pentru ca nu intelegeti? Nedumerit pentru ca nu vedeti care este sensul? (Puneti pe hartie toate aceste sentimente.) Daca este asa, va puteti exprima? Puteti pune intrebari? Daca nu puneti intrebari, atunci preferati sa ghiciti sensul cuvintelor? Aveti teama ca veti parea prost? Aveti sentimentul va nu trebuie sa puneti intrebari? (Scrieti raspunsul la toate acestea pe o hartie, daca nu le puteti verbaliza.) |
Astfel de intrebari sunt normale chiar daca, uneori, pot indica zone cu probleme. Daca va concentrati pe acest tip de intrebari, inseamna ca nu mai ascultati. Formularea pe care o dau eu este urmatoarea: Cu cat esti mai implicat in dialogul intern, cu atat asculti mai putin dialogul extern.
Daca incercati sa va ascultati interlocutorul, atunci sunteti, in cel mai bun caz, in mijlocul a trei cercuri concentrice. Sunteti atenti la vocea interlocutorului, care exprima temeri trecute si viitoare la voi doi. Deveniti constienti de propria voastra libertate de a spune ce simtiti. Faceti eforturi ca sa intelegeti sensul cuvintelor partenerului. Aceasta este activitatea interna complicata pe care fiecare dintre noi o avem, din care se dezvolta comunicarea si pe care se bazeaza comunicarea dintre oricare doua persoane.
Sa ne intoarcem la exercitii. Incepeti sa simtiti ce inseamna sa va folositi la maxim, pentru a patrunde intelesul cuvintelor celuilalt? Stiti ca intelesul si cuvintele nu sunt intotdeauna acelasi lucru? Intelegeti diferenta dintre ascultarea totala si ascultarea pe jumatate? Cand v-ati imitat partenerul, v-ati dat seama ca nu erati foarte atent si ca nu ati vazut ce trebuia?
Speranta mea e ca puteti invata sa va implicati total in timp ce ascultati. Daca nu vreti sau nu puteti sa ascultati, nu va prefaceti. Spuneti pur si simplu "Nu pot fi prezent acum". Astfel, veti face mai putine greseli." (Virginia Satir, Arta de a fauri oameni)
El vrea sa faceti credit pentru un apartament, tu vrei sa mai stati in chirie macar un an si, cu banii aia, sa calatoriti. Ce faceti cand aveti dorinte contradictorii? Ori ca el, ori ca tine? Mai bine, incercati un alt joc. De aceasta data, nu il stiu de la Virginia Satir, ci de la o batranica inteleapta:
"Cand doi oameni au dorinte diferite privind acelasi lucru, sunt oarecum in conflict. Daca se iubesc, vor trece la rezolvarea conflictului, punand ca prim scop protejarea iubirii reciproce. Asta sa ne fie prioritatea.
Pasul urmator este ca fiecare sa-si afirme dorinta si sa identifice care sunt nevoile din spatele dorintei respective. Tu, spre exemplu, vrei sa folositi banii vostri pentru a calatori, macar inca un an si te simti confortabil sa stai in chirie, "nelegata de glie"... Ia o foaie de hartie si scrie care sunt nevoile pe care ti le-ai implini, daca ai face asta. Partenerul tau prefera sa faceti un credit si sa investiti intr-un apartament, cat mai repede posibil. Sa ia si el o coala de hartie si sa scrie care sunt nevoile ascunse in spatele acestei dorinte. |
Apoi, daca sotul tau accepta dorinta ta, el are niste temeri: care crezi tu ca sunt temerile lui, si care spune el ca sunt? Cum vei tine cont de ele? Ce asigurari ii aduci?
Daca tu ai accepta dorinta lui sa faceti credit si sa va luati apartamentul, ce temeri ai? Ce temeri simti tu ca ai si ce temeri crede el ca ai?
Faceti aceste liste si stati de vorba pe fiecare punct in parte. Sa fiti sinceri - cu voi insiva, in primul rand. Si, daca va iubiti suficient, veti fi si unul cu altul, pentru ca veti avea curaj".
" Sunteti pregatit sa faceti cel mai riscant exercitiu de comunicare cu partenerul vostru? De aceasta data, aveti sarcina de a-i spune partenerului trei lucruri despre el care voua vi se par adevarate si trei lucruri despre voi insiva, pe care le considerati adevarate. Va dati seama ca este vorba despre adevaruri de moment, care se pot schimba in viitor. Pentru a va concentra asupra adevarurilor voastre, incepeti cu urmatoarele cuvinte: In acest moment, cred ca aceste lucruri sunt adevarate in ceea ce te priveste." Daca veti un adevar negativ, incercati sa il expimati si pe acesta in cuvinte.
Dupa parerea mea, nicio relatie nu poate fi bazata pe iubire, daca in cadrul ei nu se pot comenta toate starile si aspectele, in mod deschis si liber.
Obisnuiam sa le spun studentilor mei ca si-au garantat succesul, in cazul in care reusesc sa ii spuna cuiva ca miroase urat, in asa fel incat informatia sa fie primita ca un dar. Este dureros la inceput, dar cu siguranta util pe termen lung. Multe persoane mi-au povestit ca, in ciuda asteptarilor, relatiile capatau baze mai solide, mai pline de substante nutritive, mai de incredere atunci cand stiau ca pot face la fel de bine comentarii pozitive, cat si negative. Tineti minte, aspectele negative nu trebuie neaparat sa fie abordate in mod negativ. Le putem trata dintr-o perspectiva pozitiva. Poate ca diferenta sta in a fi descriptiv, si nu critic. In a incepe comentariul cu "Observa ca... /Am vazut ca...", in locul "De ce faci aia si aia? / Nu mai face!".
Pe de alta parte, multi oameni nici macar nu isi exprima aprecierile pozitive. Presupun doar ca ceilalti le stiu. Cand cineva isi exprima numai obiectiile, fara a recunoaste si lucrurile multumitoare, atunci apar instrainarea si resentimentele..."(Virginia Satir, Arta de a fauri oameni)
In cuplul vostru, cat de eficient comunicati unul cu altul? Ati incerca jocurile de comunicare propuse aici? Aveti alte exercitii de relationare, pe care ni le puteti dezvalui? Cum v-au ajutat?