Pot oare aceste istorii sa te convinga sa mai pastrezi din obiceiuri si traditii? Te invit sa le citesti si mai apoi sa-mi raspunzi la aceasta intrebare ...
Ceva vechi, ceva nou, ceva imprumutat, ceva albastru si ...
Toate aceste obiecte ar trebui sa fie purtate de catre mireasa in ziua nuntii. Ba chiar, in unele variante ale obiceiului, pe langa aceste patru cerinte mai exista si o a cincea, care presupune un banut de argint in pantof. Traditia spune ca mireasa ar trebui sa faca singura rost de aceste obiecte si sa le combine in asa fel incat sa le poata purta pe tot parcursul zilei. Obiectul vechi simbolizeaza, se pare, prietenia dintre miri si prietenii acestora; Obiectul nou face referire la viitorul mirilor; Obiectul imprumutat se refera la noile familii pe care cei doi le vor imbratisa de acum inainte, familia miresei si familia mirelui; Albastrul reprezinta fidelitatea, iar banutul de argint ar fi un fel de element care sa atraga bunastarea noii familii pe viitor.
Rochia alba de mireasa
Traditia rochiei albe de mireasa a aparut undeva prin secolul saisprezece. La vremea respectiva numai femeile care proveneau din familii instarite purtau rochii albe la nunta, restul femeilor obisnuind sa poarte argintiu. Ideea de rochie alba s-ar parea totusi ca vine de departe, de la zeul Hymen (Hymenaeus), zeul fertilitatii si al casatoriei, despre care se credea ca iubeste albul. Miresele imbracau rochii albe tocmai pentr a-i aduce tribut acestui zeu, mergand pe credinta ca astfel el le va darui mai tarziu un copil.
Mirele nu trebuie sa vada mireasa imbracata in rochia alba inainte de ziua nuntii
Pe langa aceasta superstitie, se mai spune ca mireasa nu are voie sa-si croiasca singura rochia, si nici sa se imbrace complet in hainele pe care le va purta in ziua nuntii, inainte de nunta. Toate acestea ar aduce ghinion, pentru ca ar "chema" spiritele malefice.
Hainele identice ale domnisoarelor de onoare
De la superstitia anterioara ajungem aici. In trecut nuntasii purtau toti aceeasi culoare la nunta, sau culori asemanatoare, pentru a infrunta spiritele rele care ar vrea sa se atinga de miri. Astazi traditiile s-au mai schimbat, dar ideea de a imbraca domnisoarele de onoare la fel, provine din aceasta superstitie. Se spune ca domnisoarele de onoare "pazesc" mireasa si alunga spiritele rele.
Verighetele
Obiceiul verighetelor vine din Egiptul antic. Pe vremea aceea oamenii credeau ca degetul inelar este legat direct printr-o artera, de inima. Inelele de metal au aparut mai tarziu, in prima faza fiind folosite cele din lemn sau canepa. Verighetele de aur au aparut pe vremea romanilor cand metalul a inceput sa fie folosit pentru a simboliza puterea legaturii dintre cei doi. Cat despre degetul pe care se aseaza inelul, chinezii credeau ca fiecare deget al mainii reprezinta cate o persoana draga. Degetul mare - parintii, aratatorul - fratii, mijlociul - pe tine insuti, degetul mic - copiii, iar inelarul - sufletul pereche.
Trecerea pragului cu mireasa in brate
Traditia spune ca dupa nunta barbatul trebuie sa intre primul in casa cea noua, pentru a aduce noroc. Chiar daca in trecut acest obicei se punea in practica, mireasa intrand dupa barbat, astazi lucrurile s-au mai schimbat, iar barbatul intra cu aleasa lui in brate. Astfel, norocul se pastreaza, si oamenii spun ca odata cu norocul in casa intra si dragostea.
Graul si orezul aruncate in calea mirilor
Obiceiul aruncarii de seminte/cereale in calea mirilor se spune ca ar inlatura spiritele rele si le-ar deschide calea spre un viitor frumos impreuna. In zilele noastre insa, grauntele au fost inlocuite cu petale de flori sau confetti, astfel incat simbolistica obiceiului s-a pierdut cu totul de-a lungul timpului.