In familie este mai usor sa ierti si sa fii iertat, decat in cuplu. Si mai putin riscant. Familia te cunoaste deja. Si pana la urma, ce poti sa pierzi (sau pe cine) in familie? In schimb, in cuplu, miza este mai mare.
Cum sa ierti in cuplu?
Un risc al iertarii in cuplu este sa fie confundata cu scuzele. Ne grabim sa readucem armonia in relatie si sa incheiem socotelile. In fond, cine se simte confortabil intr-un cuplu in care domneste tensiunea? Decat taceri apasatoare si interminabilele discutii lamuritoare, dupa o zi de munca, mai bine "hai s-o lasam asa" ori "zic ca el si de data asta". Mergem, ne culcam, ne pupam si foarte repede ne revenim la normal. Ritmul cotidian ne forteaza sa ramanem zilnic in contact. Impartim un pat, o rata la banca, un caine sau macar o mana de prieteni si cateva planuri de vacanta. Dar cat de autentic mai este acest contact?
Iertarea se impune, nu mai este optionala. Si pana la uma, nu asta te invata toata lumea? Sa lasi de la tine, ca-i pacat? Si nu este iertarea porunca biblica, nu trebuie sa ierti tu primul?
 |
Ba da. Iertarea in cuplu este vitala. Nicio relatie nu rezista fara ea. "Iubirea noastra cea mai mare este presarata adesea cu ura si furie", spunea cineva. Tocmai de aceea avem nevoie sa iertam si chiar sa facem din iertarea celuilalt un obicei. Dar iertarea trebuie sa fie reala. Atunci cand "trecem peste" ce ne-a ranit sau tulburat, din diferite considerente, noi nu iertam. Ci trecem peste... depozitele de resentimente raman inghesuite jos, sub covorul sufletului. Daca simt ca mocnesc undeva sau ca nu am resursele sa le pun pe masa, sa le discut, sa zambesc la ele, sa stau cu ele, atunci nu am iertat. Si raman in sufletul meu si in relatia de cuplu, precum o infectie in organism.
Mai bine nu iertam deloc, deloc sa "iertam" doar asa, de forma.
Cand sa ierti in cuplu? Cand poti.
Unele lucruri poti sa le ierti imediat. De fapt, abia astepti sa fii invitat de celalalt, printr-un te rog, iarta-ma, "nu mi-am dat seama ca simti asa", "nu am vrut", "imi pare rau". Sunt si lucruri, insa, care te ranesc si care au nevoie de un timp mai lung, pana sa se vindece. Si de efort din partea ta.
Imagineaza-ti ca te-ai ars cu fierul de calcat. Mana o sa te usture mai intai mult, apoi din ce in ce mai putin. Peste o vreme, va trece si semnul. Dar imediat dupa incident, nu vei putea suporta in preama jetul de apa calda si nici chiar aburul fierbinte. Va trebui sa iti tii mana acoperita atunci cand gatesti si sa te folosesti mai mult de mana stanga sau sa chemi pe cineva in ajutor. Iti va fi dificil cand faci dus, caci si apa calduta este prea mult pentru proaspata rana. Ca sa grabesti vindecarea, iti vei aminti de cateva ori pe zi sa te dai cu unguent, chiar daca esti in vizita, plecata, sau cu grija sa nu patezi bluza.
 |
La fel si cand ai o rana emotionala. Nu te poate grabi nimeni sa iti treaca, nici macar iubitul tau. A ta este hotararea de a ierta, dar iertarea este un proces. Aveti amandoi rabdare. Nu te speria ca deocamdata ai nevoie sa te retragi, sa stai o dup-amiaza separata de el, intr-o plimbare prin oras sau intr-o activitate cu altcineva. Intelege-te daca preferi sa taci, nu sa-i vorbesti, daca simti sa fii distanta, nu sa il imbratisezi. Explica-i si lui, atat poti face deocamdata. Da, te-am iertat, dar ai rabdare sa imi treaca rana.
Nu te alarma daca o zi sau mai multa vreme, intimitatea voastra si increderea ta este stirbita. O rana grava are nevoie de protectie sporita. Adulterul, de exemplu, da peste cap relatia. Dureaza o vreme sa iti recapeti increderea, iar asta nu se intampla neaparat in prezenta iubitului tau. Nu se intampla stand nas in nas. Iertarea in cuplu face, uneori, casa buna cu distanta in cuplu.
Stiu... el devine agitat, nu-i asa? Ar avea nevoie ca iertarea in cuplul vostru sa se intample acum, pe loc. Te grabeste. Si devii si tu agitata. Incep indoielile. Daca, in timpul necesar vindecarii tale, se distanteaza el? Daca va fi si mai afectata relatia? Oare cum sa faci sa ierti mai repede?... Acum, intoarce-te si citeste despre "Cum sa ierti in cuplu?" Ce zici, oare va ajuta mai mult o infectie neglijata, decat o rana vindecata cu adevarat?
Cui sa ceri iertare in cuplu? Tie.
Cea mai grea iertare intr-o relatie apropiata este iertarea de sine. Atunci cand tu gresesti. Celalalt te iarta, dar tu nu reusesti sa te ierti. Iti pastrezi o mutra si o atitudine sufleteasca posaca. Ramai apasat, iar asta te face o povara pentru celalalt (stiai?). Tendinta prelungita de autopedepsire nu ii face placere decat unui partener sadic - si atunci, intreaba-te tu cat de sanatoasa este relatia voastra. Iertarea aduce seninatate. Bucurie, descatusare, aruncarea de pe umeri a unei poveri. Fiecare iertare in cuplu inseamna o renastere a relatiei. O mica minune, asa cum este fiecare dimineata in care ne trezim din somn.
 |
De unde vine greutatea de a ne ierta pe noi insine, datoria si placerea pe care o avem, de a ramane aspri cu noi in fata celui caruia i-am gresit? Din placerea de a-l pedepsi pe el. Noi avem nevoie ca si celalalt sa se simta oropsit, intristat. Sa se simta vinovat pentru vinovatia mea. Pentru ca vinovatia este o stare foarte greu de dus. Asa ca acum, ca am obtinut iertarea lui, a venit momentul meu sa lovesc. Cand cineva te iarta (cu adevarat), are o atitudine sufleteasca deschisa. Altfel nu poate curge iertarea din el. El devine vulnerabil.
Si chiar atunci, eu, animal ranit, prind momentul si il lovesc. Prin refuzul iertarii. "Nu, eu nu ma pot ierta!" sau "Nu, nu merit!" sau "Nu, nu cred ca poti cu adevarat sa ma ierti! Eu nu as putea!". Acest NU este o lovitura sub centura. Noi il insangeram pe celalalt. Mai grava este motivatia - pe care adesea nu o constientizam. Noi suntem sadicii. (Orice masochist este si sadic.) Sa simta si el durerea pe care am simtit-o eu, cand l-am ranit si el m-a respins. Atunci cand, prin greseala mea, l-am indepartat, eu am trait aceasta departare, aceasta respingere. Am avut si eu de suferit, nu doar el. Acum, el ma iarta... dar hai, mai intai, sa simta SI EL ce am simtit EU atunci cand tot eu l-am ranit!
 |
Apoi mai este si neincredrea. Nu am incredere ca partenerul meu de cuplu m-a iertat. Daca se razgandeste? Daca ma are la mana acum, cu ce i-am facut? Mai ales daca el nu m-a egalat pana acum, ca amploare a greselii. Daca va putea oricand sa-mi aminteasca ce a suferit de la mine? Daca nu este de fapt capabil sa ierte si sa uite? Daca, in plus, sunt furioasa ca am putut face asa ceva? Am putut sa las pe altcineva sa imi cunoasca rautatea... In nesiguranta mea, "nu ma iert eu prima". Decat sa il aud intr-o zi "de fapt, nu te pot ierta", nu ma iert eu prima.
Merita sa ierti daca esti inselat?
Poate cea mai mare provocare, cand vine vorba de iertare in cuplu, este sa afli ca ai fost inselat. Cand se intampla asta, esti cuprins de emotii negative si nu iti doresti decat razbunare, dar este, oare, cea mai buna optiune? Furia provocata de infidelitate este otravitoare si sigur te va impiedica sa fii fericit, indiferent ca ramai sau pleci din relatie. Iertarea este cea mai sanatoasa optiune, dar asigura-te ca discuti cu partenerul tau si ii intelegi motivele,inainte sa treci peste.
Iertarea infidelitatii nu inseamna, insa, ca uiti de acel moment si nici ca trebuie sa continuati relatia neaparat. Pur si simplu incearca sa te impaci cu situatia si apoi decide ce te face fericit.
In cuplul vostru, tu stii cand sa ierti si cand sa iti ceri iertare? Te regasesti in situatiile de mai sus?
