Antropologul Helen Fisher a sustinut deja doua conferinte TED despre "creierul indragostit". Ea prezinta rezultatele unui experiment efectuat pe 32 de persoane, femei si barbati. Ei au fost supusi unui RMN, ca sa li se analizeze dragostea... din creier, nu din inima. 17 dintre acestia erau indragostiti si fericiti in dragoste, iar ceilalti 15 erau tot indragostiti, dar proaspat parasiti.
Cum este sa fii indragostit
Te energizeaza numai gandul la persoana iubita. Uneori, gandul la ea este singurul lucru care reuseste sa te energizeze. Cand te gandesti la ea, este ca si cum ai fi mancat cinci batoane de ciocolata odata. Nu poti sa dormi, esti euforic, te simti in stare sa cuceresti lumea. Asata pana cand el uita sa te sune o zi intreaga. Atunci, nimic nu te mai bucura. Nu mai esti functionala. Practic, starea ta emotionala depinde de persoana iubita.
Tanjesti dupa prezenta acelei persoane - nici cea mai buna prietena nu iti mai este suficient ca sa te faca fericita. Nimic nu il poate inlocui. Vrei sa te caute, sa te apropii de el, sa se apropie de tine. Emotional, in primul rand. Il vrei si fizic, dar nu doar sexual. Efectiv, vrei prezenta lui.
Cum mai este sa fii indragostit? Pai, devii posesiv din punct de vedere sexual. Helen Fisher exemplifica foarte bine: daca te culci cu cineva intamplator, nu prea te intereseaza ca el apoi se mai culca si cu altele. Dar din momentul in care te-ai indragostit de el... nu ai putea trai cu asa ceva. Devii posesiv.
Si, nu in ultimul rand, resimti indragostirea ca pe... o obsesie. Pe fiecare dintre participantii la experiment, Helen Fisher i-a intrebat: Cat la suta din zi si din noapte te gandesti la persoana iubita? Si fiecare dintre ei a raspuns: Cum, ce procent? Toata ziua. Toata noaptea. Ma gandesc la ea tot timpul... nu ma pot opri!
Dragostea este ca un drog
Ce se petrece pana la urma in creier, atunci cand tu simti fluturasi in stomac? Cand esti indragostita, in creierul tau incep sa lucreze celule (numite A10) care produc dopamina - un stimulent natural - si il pompeaza in alte regiuni neuronale. In plus, analiza electromagnetica a inregistrat activitate neuronala in zone foarte primitive ale creierului. Practic, in ceea ce se numeste creierul reptilian. Cel care ne domina atunci cand simtim ca tanjim dupa ceva, ca nu mai putem fara, ca suntem indemnati catre ceva, ca avem motivatia si tot interesul sa obtinem acel lucru. Ca sa fie mai clar, exact aceeasi zona se activeaza si cand suntem indragostiti, si cand am luat o doza de... cocaina.
Cum asa se manifesta dragostea romantica, sau indragostirea... Ca o reactie care scapa de sub control si devine o obsesie. Te face sa pierzi simtul sinelui. Sa nu iti poti controla gandurile, care se indreapta intruna catre persoana adorata. Sa fii indragostit inseamna mai mult decat un proces cognitiv sau decat o simpla emotie. Cineva pare sa iti fi luat in stapanire creierul.
Dragostea nu intelege ca s-a terminat
Ne amintim ca in experiment au participat 17 oameni care abia au fost parasiti. La ei, indragostirea era la fel de intensa precum la cei fericiti in relatie. Se pare ca, atunci cand esti parasit sau te desparti de cineva care iti place, in creierul tau se declanseaza fix aceleasi mecanisme ca atunci cand abia incepi o poveste de dragoste! Frustrant, nu-i asa?
Cum se explica acest fenomen? Ne arata RMN-ul. Dupa o despartire, in creierul unui om indragostit raman "aprinse" trei zone. Una din ele este sistemul recompensei. Este regiunea asociata cu tanjirea, cu motivatia, cu interesul si cu dragostea romantica intensa. Sistemul recompensei din creier te face sa iti doresti, inca si mai tare, ceea ce nu poti sa ai. In acest caz, pe partenerul care te paraseste. Desi acum este momentul sa uiti si sa treci mai departe, tocmai acum te apuca si mai tare.
Dragostea este chinuitor de pragmatica
O alta zona din creier care se activeaza in cazul desparitii este una mai degraba pragmatica. Cea care face calcule, socoteste ce-ai pierdut si ce ai castigat. Stii, cand iti amintesti lucruri frumoase la care nici macar nu te mai gandeai, in ultima vrene? Zicala "Nu pretuiesti ceea ce ai, pana cand nu pierzi" de aici provine. Exista un mecanism in creier care se pune in miscare in situatii de despartire, de pierdere, de rupere - adica acum. Ca un contabil care vrea sa vada cum stai, in perioada asta de criza. Ce ai pierdut si ce ai castigat.
Avantajul acestui mecanism neuronal este ca (daca te straduiesti putin), scoate in evidenta si castigurile. Este adevarat ca atarna mai putin, in prima faza, pentru ca pofta si tanjirea dupa ce nu mai poti avea" te orbeste. Insa, incet-incet, vei trai experienta ca se face lumina in capul tau si vei "vedea" ce iese bun din aceasta despartire. Fara indoiala vei ajunge si la acest punct - ma bucur sa te pot asigura de asta. De ce? Pentru ca asa ne functioneaza creierul...
Dragostea este loiala
A treia zona din creier, care se inflameaza atunci cand te indragostesti, dar si atunci cand te desparti de persoana iubita, este cea a atasamentului profund. Asa cum spune si Helen Fisher, nu ne mai miram cand auzim de crime sau sinucideri facute din pasiune. Sentimentele sunt puternice si rezistente, atunci cand suntem parasiti. Este o povara afectiva greu de purtat. Cand esti respins in dragoste, nu doar ca esti plin sentimente romantice pe care nu ai asupra cui sa le manifesti, dar mai esti si foarte atasat de persoana care iti da papucii". Nu vrei alt iubit, ci esti centrat pe el. Deci te doare de doua ori. Este greu.
 |
In plus, circuitul recompensei este activat la maxim. Simti motivatie intensa, tanjire, dorinta, energie, disponibilitate sa faci orice nebunie, sa platesti orice pret ca sa ii demonstrezi partenerului ca il iubesti. De fapt, ca el te iubeste pe tine... Ca sa il aduci inapoi. Doar ca el nu raspunde favorabil, tu nu iti primesti recompensa pe care o vaneaza creierul tau, iar dezamagirea te arunca intr-o perioada de chin.
Dar de ce-i dragostea asa?!
Sa ne amintim ca vorbim despre dragostea romantica, despre indragostire. Despre experienta aceasta, care face sa se invarta lumea cu tine si sa te simti fie in iad, fie in al noualea cer. De ce este asa? Sunt sentimente foarte puternice, tocmai pentru ca au un scop foarte important pentru om.
Unul biologic, de baza. Daca dorinta sexuala (care stim, de asemenea, cat de puternica poate deveni) te impinge sa procreezi, indragostirea te constrange sa ramai langa cel cu care procreezi. Impulsul sexual te determina sa ochesti partenerii potriviti, atragatori. Impulsul afectiv iti permite sa iti concentrezi toata energia erotica pe acel unul pe care l-ai ales. Iti conserva energia, ti-o directioneaza numai catre el, tocmai ca sa favorizeze procrearea.
Indragostirea are rolul sa te lipeasca" de partenerul tau, ca sa dati nastere unui pui de om si sa il ingrijiti impreuna, ca si cuplu. Iar atunci cand nu este reciproca, nu stiu ce rol are... Decat sa inveti sa treci prin ea, mai departe, pana cand te indragostesti de altcineva, mai potrivit. Pe care il vei iubi cu aceeasi pasiune pe care o simti acum, chiar daca iti vine greu sa crezi asta. Pentru ca asa functioneaza creierul nostru.
